Sentimentul

42 0 2
                                    

Pentry mine lectiile au trecut foarte greu....eram nerabdatoare sa merg undeva sa sarbatoresc ziua lui Jo......toata lectia de istorie mam gandit la el. Ma uitam din cand in cand la el. Ce frumosi ochi are!

Din perspectiva lui Josh
Ma tot gandeam la Sara. E o fata desteapta dar eu baiatul care deja de 2 ani se culca cu fete mai mari si se drogheaza....nustiu daca ar mai vrea sa vorbeasca cu mine. Cum am vazut-o mi-am dat seama ca e o fata deosebita si cred ca ea nu are iubit sau prieten pentru ca la-s ucide in batai. Pentru ca Sara e.....nustiu speciala si am inceput sa simt ceva .... imi place cum rade cum scrie ...e foarte draguta si o sa o duc in parcul meu preferat dupa ore ca sa sarbatoresc ziua mea cu o fata foarte....frumoasa

Din perpectiva Sarei

- Jo la ce te gandesti?l-am intrebat eu cam curioasa
-Em.....la nimik! De ce crezi ca ma gandesc?
-Pentru ca ti-a curs o lacrima pe obraz si cred ca te gandeai la fosta ta iubita sau nustiu!(de ce am spus asta? ....de ce?....)
- Ce?....nuuuu....nuuu!.mi-a zis el
-Ok!
Repet.Sunt o proasta sunt o proasta....Sara linistestete si nu te gandi la el....nu il placi..tu sa taci.....wow.....chiar sunt o proasta vorebesc cu propria constiinta
S-a sunat...lectiile s-au terminat....si Jo ma luat de mana(un pic incordata,cred) si ma dus spre un bmw....okkk....si am auzit melodia teledonului meu care din pacate e Justin Bieber "I'l show you"...ce?...imi place...(nu de el..imi place piesa) si pe panou a aparut mama...iam raspuns imediat
-Da mama?
-Scuze Sara dar avem o urgenta trebuie sa ajungi imediat acasa!
Mama avea vocea trista si totodata speriata ceva se intamplase....am alergat spre Jo si ia-m spus ca nu pot sa merg cu el si la-m rugat sa ma duca acasa....
..sper sa fie bine(doamne mainile mele erau ude.....pursisimplu ma tem...oare ce s-o di intamplat???...oare ce?...)
Simt o mana calda si mare pe umarul meu....si Jo ma trezeste din gandurile mele si imi spune:
-Aici traiesti?si imi arata spre o cladire de 9 etaje
-Da!ia-m raspuns scurt si rece.....am alergat iute in casa fara sa-i spun multumesc sau macar un "La revedere lui Jo" si am urcat scarile bat la usa....si dincolo ce vad.....Doamne nu pot sa cred......

Iubire nemaraginitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum