Da... stii acel moment
In care te simti invizibil
Si pierdut...
Despre asta vorbescSunt gol dar tot continui sa ma golesc
Si nu pot sa m-opresc si nu pot sa-i opresc
Din a ma lovi
Cu ochii
Sau cu cuvintele
Ce taie precum cutitele
Te transforma in chiftele
Si te injunghie pana la prasele
Pana in coaste, vere
Dar totusi trebuie sa ai putere
Sa te ridici si sa te implici
Altfel din nou pici
Si de intalnesti piedici
Calca-le pe basici
Pana crapa, apoi le sapi o groapa
Si arunci pamant pe ele
Fie-le taranele grele
Intra-le-ar ramele prin piele
Cum intra acul prin mainile tale.
Te-am speriat? Nu ii bai
Mamaliga cu malai
Asa-i ca te simti mai
Bine?
Vorbe fara venin
Le folosesc tot mai putin
Nici nu mai stiu de unde vin
Ele nu au buletin
Si nici nu seamana cu tine
Sa-l foloseasca pe al tau
E din ce in ce mai rau
Si nu vreau sa-ti fiu calau
Asa ca
Suie-te cu mine-n barca,
Si pleaca.Nu am mai postat de mult; n-am avut nici dispozitia, nici timpul necesar pentru asta...
Azi m-am simtit mai sentimental si asta a iesit...
Sper sa va placa/ ajute ( sau macar sa va amuze )
Al vostru,
Ciufi 😉
YOU ARE READING
Endless Shades Of Life
PoetryPoeziile mele nu au sens, stiu... Si totusi, ceva ceva tot spun eu acolo... Poezii cu continut explicit... Cititi pe proprie raspundere