In bratele iubirii

6.Adevarul iese la iveala

Pe canapea statea chiar Luckas. Unicul si inegalabilul Luckas,aka Domnul Perfectiune (pentru mine),aka printul calare pe un cal alb,in momentul de fata printul calare pe canapea,dar ce conteaza?! Respiram destul de repede,dar incercam sa ascund asta. Cand m-a vazut,ochii sai s-au marit instantaneu,m-a privit cateva secunde dupa care se intoarce la TV. Mi-am mai mutat un pic privirea prin casa. Era chiar frumoasa,avea si scari,semn ca mai era un etaj.
-Vrei un suc? ma trezeste Melisa.
-Ce? Ă.Da. spun balbaindu-ma.
-Ma duc pana-n bucatarie,pana atunci fa-te comoda.

Poate are iubita.Taci si fii optimista.Dar stau in aceeasi casa,sigur e ceva intre ei. Am spus sa taci,constiinta nătângă. Cred ca aratam ciudat,ma tot incruntam si practic ma certam cu mine. Ma duc incet spre Luckas si il intreb:
-Ce faci aici?
-Ma uit la televizor,nu-i evident?spune plictisit.
-Ma refeream in casa asta!
-Aa. Aici locuiesc.

Vezi,ti-am zis eu!Taci!

Mi-a luat putin sa observ ca era fara tricou pe el,Doamne. Avea un corp de zeu,ce defecte avea tipul asta oare?!

-Deci... Luckas,zic eu rupand linistea. Cati ani ai?
-18. Si prefer sa-mi zici Luke.
-18? Impliniti?
-Da. Ce te mira?
-Pai ar trebui sa ai 17 sau in fine,asa au majoritatea din clasa a 11-a.
-Pai se pare ca eu sunt mai deosebit. Si prin "deosebit" vreau sa spun ca am fost dat mai tarziu cu un an.

In timp ce el vorbea,mi se derulau tot felul de scene cu el si Melisa si daca nu eram intrerupta de insusi prietena mea,eram gata sa fac o criza de gelozie de la atatea ganduri.

-Am venit cu sucurile,am adus ceva de rontait si... Voi va cunoasteti?ne spune vazand ca deja vorbim foarte lejer.
-Ăă,da. Oarecum. L-am cunoscut in prima zi,cand Miranda *mutra cu bot de rata* s-a gandit sa se intinda si mi-a pus o piedica. Am imbratisat podeaua,oricum dar nu tandru,iar el a venit sa ma ajute sa ma ridic,iar dupa discursul domnului Jeffry mi-a prezentat un pic liceul.
-Aaha... Bine. Pai hai sus sa lucram la proiect.
-Bine. Ne mai vedem.spun in soapta ultima propozitie dupa care ma indrept spre scari.

Ajunsa in camera,ma pun pe patul mare al Melisei si ea se aseaza langa mine.
-E ceva intre voi? zic intorcandu-mi fata catre ea. Si izbucteste intr-un ras incontrolabil. Am spus ceva rau? intreb,fiindca nu imi dadeam seama ce era asa amuzat.
-Cu el?face semn in jos si eu dau afirmativ din cap. Nuuu,el imi e frate. E ca un drac impielitat deghizat in om. Am chicotit scurt la auzul comparatiei ei.
-A. Okay. spun confuza. Ce ar fii sa intrii pe Google si sa cauti imagini in timp ce eu caut informatii?
-Hm. Bine. Pleaca cateva secunde si apare cu laptopul.

Dupa vreo 5 min in care am zis fircare ce am gasit si era o liniste de nedescris,insa glasul Melisei a rasunat in toata camera...
-Nu pot sa cred! spune socata

Sar din pat uitandu-ma sa vad care era problema.

-Ce?!
-Iti place de el!
-De cine? deja incepea sa-mi bata inima tare.
-Nu mai fa pe proasta. De Luke vorbesc. spune si afiseaza un zambet pana la urechi.
-Ba nu! incercam sa par cat mai convingatoare,desi aratam de parca un clovn cu machiaj incomplet sa trantit de fata mea. Eram rosie pana la urechi.
-Ba daaa! Spune tiuind.
-Bine,bine,imi place Luke. Recunosc intr-un sfarsit.

Usa s-a deschis larg si in prag a aparut insusi...