Capitolul 1:Caci miracolele exita si nu se vor uita,buna si rele,exista
'Totul a inceout vara,cand amintirile sunt dulci ca mierea si cand visele sunt posibile,cel putin visul nostru.
Acum 9 luni a aparut o noua speranta pentru famila Stone iar astazi se va infaptui tot ce au visat pana acum.
Era momentul,Jonny a loat-o pe Linda si a dus-o la spital.El a ramas pe coridor, dar nu putea sa astepte.Doctorul il cheama.Cand a intrat, a sarutat-o pe frunte pe Linda si s-a uitat la copil.
-Este fetita,o fetita Jo'!si atuci incepe sa planga de fericire, dar se vedeau larimile tristete care se furisau prin plnsul ochilor ei caprui stralucitori.
Jonny nu mai rezista,gandul i se ducea la ...
Au pleat de la spital,fata era sanatoasa si grasuta dar doctorul a insistat sa o mai tina in spital macar o zi sau doua.
Linda era asa fericita,a vea o fetita,inima ei parca se-n calzise si palea de fericire, dar tot o umrea tristetea.
Ajungand acasa Linda se aseza pe canapea si statea impietrita uitanduse in gol,vazand-o Jonny se aseza langa ea,o lua in brate si incepe sa planga.
-Imi este asa dor de ea!Nu mai rezist dureri Jo'!Ce ne facem fara ea!
-Crezi ca pe mine nu ma doare!tipa Jonnny suspinand si plangand cu lacrimi desearte.
-Trebuie sa o uitam!Ne face rau!Trebuie!strigan Joe' cu ultima pictura de vointa si putere pe care o mai avea.
Se intuneca si ei inca discutau, dar nu despre ea, depre fetita lor si ce nume sai puna.Nu mai plangeau,dincontra radeau.
A doua zi, cand au ajuns la spital au luat-o pe Sofia, caci asa s-au hotarat sa o numeasca pe fetita,Sofia Crystaly Stone.
Ei o iubeau mult si ea ii iubea mult pe ei.Niciodata nu o lasau singurica si atunci cand mergeau la munca venea si ea.
Anii se duceau si Sofia crestea.De mica ii placea sa deseneze si avea talent.
Parinti nu stiau cum sa ii taie aripile si sa nu creasca,sa nu se duca in lumea mare,le era frica sa o lase singura.La scoala,doar acolo era fara parinti.
Scoala era cuvantul e pereferat,colo avea prieten si dusmani,materi si teme,profesori si clasa.Un loc fara parinti ei mult prea grijuli.'
-Sofi,maine e scoala si tu inca citesti,mama se ridica pe varfuri sa vada cartea din mana mea,juralul meu?L-ai citit de mi de ori ca sa afi viata mea,culcarea acum!
-Mama,ce e cu pagina asta?
Era o pagine care parea ca si cum cineva vroea sa o arda,parea doar inceputul a ceea ce parea aceeasi povete pe care o citeam mereu in jurnalul mamei,doar ca avea civinte ca si 'ea' peste tot,probabil ca...
-Ai rescris jurnalul?Mama imi ascunzi ceva?
-Nu e treaba da,insfacandu-mi jurnalul si pagina ce o gasisem in coperta inchizand usa cuputere,se auzi o bufnitura surda...
-Torry, asteaptama!striga Sof' catre prietena ei cea mai buna din lumea asta afursita si grijulie!
Dar Torry nu ma auzi si s-a urcat in autobuz.M-am intors si m-am dus in parc caci iesisem mai devreme de la scoala.In parc era un lac frumos si m-am dus pe pod sa ma uit,sa admir.
M-am intors si m-am sprijinit usor pe pod,era foarte frumos.Lacul stralucea iar lebedele parca dansau,ratele si gastele inotau pe marginea lacului,departe de lebade.Pace si armonie...
Salciile pletoase isi lasau usor crengile in apa.
-Ce?Stai!Ce?Cand?Unde?Aaaaaaa!!!!
Cazusem in lac,dar nu singura,cineva m-a inpins!Dar cine?
-Stiu sa inot,totul v-a fii bine!Ba nu nu stiu!
Deodata m-am scuundat pana la fundul lacului,era foarte adanc,nu mai rezistam,simteam ca mor.
Intr-un final mi-a intrat apa la plamani si am lesinat in apa.La un moment dat am deschis putin ochii.Eram in bratele cuiva care alerga,mainile erau calde si dragastoase,ma tinea cu grija.Hainee si piele totusi erau ude,logic doar ce iesisem dintrun lac!
