Fugind de trecut

1. Fuga - începutul

Cunoști acel sentiment când simți că te sufoci. Că îți vine să o iei razna. Așa mă simt eu. Chiar dacă am vârstă care o am, nu sunt stăpână pe viața mea. Mereu trebuie să cer voie să ies, nu am acces la internet, pentru că în opinia tatei, este periculos că acolo voi cunoaște persoane ciudate și cine știe unde voi ajunge. Școala și aceea era un loc periculos. Mi-a adus acasa profesori pentru a mă educa. Îmi urăsc viața de femeie musulmană.

Cândva adoram să fiu înconjurată de dragostea părinților mei, dar cu timpul această dragoste a devenit obsesie pentru ei. Mereu trebuia să îl ascult, asta am și făcut, de când mă știu am încercat să ascult de el, să nu ies din cuvântul lui dar asta a însemnat și să îmi ascund toate nemulțumirile și mi-am ținut dorințele ascunse. Dar nu mai pot, am ajuns la limită. E deja prea mult, e destul!

Îi ador, au fost și sunt părinții perfecți poate prea stricți și protectivi, dar totuși nu mă pot îndoi de dragostea lor pentru mine.

Am douăzeci și doi de ani sunt tânără și dornică de distracție. Vreau să văd lumea prin ochii mei nu prin ai lor și să o înfrunt prin puterile proprii. Vreau să mă comport ca o femeie occidentală să pot merge pe drum cu capul descoperit, să pot simți briza răsfirându-mi părul lung și negru și să-mi mângâie chipul, să simt privirile tuturor îndreptate spre mine.

Vreau să fiu privită cu admirație cu dorință nu cu milă sau mirare ori de câte ori ies din casă cu chipul ascuns în spatele hijabului. Vreau să merg într-un club, să dansez în văzul tuturor nu doar încuiată în camera mea, aș vrea să beau să simt alcoolul arzându-mi buzele și gâtul și să imi dea o senzație de libertate cum am văzut uneori în filme.

Să văd ce înseamnă să te distrezi, fără limite, fără impedimente, fără reguli.

Alerg de nebună pe străzi, inima îmi tremură în piept privind cu teamă înapoi așteptându-mă parcă să-l văd în orice clipă pe tata urmărindu-mă. Geanta în care am îndesat rapid câteva schimburi și laptopul, începe să îmi frece umărul din cauza greutăți. Un troller ar fi fost bun, dar m-ar fi dat de gol. Este cred că trecut de miezul nopții alerg de ceva vreme, picioarele nu mai vor să mă asculte și mă opresc.

Înspir aerul proaspăt cu iz de libertate și privesc cerul pe care am impresia că abia acum îl văd pentru prima dată. Luna strălucește în toată splendoarea ei înconjurată de stelele ce sclipesc parcă tot mai puternic. Ea e atât de frumoasă iar stelele, umile servitoare ce se închină ei asemenea unei regine...

După alte câteva minute de alergat simt că nu mai pot, decid că este timpul să mă opresc. Picioarele îmi sunt obosite, la fel și eu. Zăresc un motel la mică distanță de locul în care mă aflu, este perfect. Un pic cam zdrențăros, dar este perfect acum când îmi simt întreg corpul greu ca de plumb. Am unde să înnoptez, asta este cel mai important. Cu inima cât un purice, întru înăuntru.

Un bărbat chelios cu o burtă imensă revărsată peste cureaua pantalonilor iar cămașa ce fusese cândva albă acum murdară și pătată stă să pocnească. Ce tot spun nasturii din partea de jos sunt descheiați lăsându-i pielea acoperită de păr dezvelită. Acesta își scarpină tacticos nasul și sunt necesare două bătăi puternice în tejgheaua de lemn prăfuită pentru a-și ridica privirea plictisită către mine. Expresia i se schimbă privindu-mă mirat acum ștergându-se pe mâini de cămașă.

- Nu vreau să am probleme, îmi spune acesta. Femeile ca tine nu au ce căuta aici. Nu este un loc tocmai sigur.

- Până mâine nu voi păți nimic, spuneți-mi că aveți o cameră liberă. Mâine voi pleca.

- Bine, dar mâine la prima oră pleci!

Îi plătesc bărbatului apoi urc în camera dată. Un miros de închis amestecat cu mucegai, mă izbește din prima clipă când deschid ușa ce scârțâie și îmi face stomacul să se revolte. Nu mai contează, pentru o seară este mai mult decât bine. Mâine voi pleca de aici în căutarea unei locuințe dar și un loc de muncă.

Mă simt murdară, transpirată dar nu îndrăznesc să fac duș, camera este sub orice critică, dar dușul o întrece. Îmi este teamă că m-aș putea murdări mai tare. Faianța ce ar fi trebuit să fie albă, acum are o culoare ce nu seamănă deloc a alb, până și o toaletă publică ar arăta mai bine. Cabina de duș, cu ușile din sticlă cândva transparentă acum sunt mate, unsuroase și pline de stropi negri. Un coș de gunoi de metal este aruncat într-un colț și nu mare îmi este surpriză când constat că el plin. Până și cameră, decorată toată cu o imitație de mobilă în stil vintage colcăie de praf.

Măcar patul pare curat, dar pentru orice eventualitate îl acopăr cu hijabul de pe cap care este destul de mare.

Nu știam ce înseamnă să dormi iepurește, dar aseară am aflat. Închideam ochii, iar îi deschideam, la cel mai mic zgomot eram în fund în mijlocul patului. Așteptam din moment în moment, ca tata să între în cameră.

***

Dimineața m-a găsit stând în fund pe fotoliul prăfuit și plin cu pete vechi, ochii îmi sunt umflați de la oboseală iar cearcănele sunt și ele prezente.

Gândul că ai mei au aflat probabil până acum că am fugit, mă sperie dar în același timp îmi dă un impuls. Îmbrac rapid o pereche de pantaloni și un tricou, iau geanta apoi ies pe ușă grăbită.

Înapoiez bărbatului cheia de la cameră apoi ies pe ușile masive de lemn. Urmează să încep o nouă viață., Succes Samira! " Adaug în mintea mea și îmi văd de drum. Prima oprire: o locuință.