Demonul irezistibil

Capitolul 6

~Anya pov~
Ma uit la imensa casa si ma gandesc cum poate locui o familie intr-o asemenea casa. Este gigantica. David imi face semn sa intru,lasandu-l pe domnul din spatele nostru sa ia valizele. Usa de deschide si dezvaluie o sufragerie cu un candelabru superb care atarna de tavanul bej,la fel ca si peretii incaperii. Fac cativa pasi si ma uit atenta la mobila care pare veche după model,dar noua dupa aspect. In peretele din stanga mea este un semineu la fel de mare in care arde focul. Doua canapele mari din piele neagra,doua coltare din acelasi set si o masuta de cafea din lemn de brad sporesc eleganta camerei. David ma prinde de mana facandu-mi semn spre scari. Urcam impreuna pana ajungem pe un coridor lung,plin cu usi.

-Alege ce camera iti place. Imi da drumul la mana si se indreapta spre una dintre camere. Intra si inchide silentios usa. Fac cativa pasi spre prima camera. Un pat de o persoana,un birou mic si un televizor. Ma indrept spre urmatoarea usa. Deschid usa si ma uit inauntru. Un pat,un dulapior,un televizor si un birou. Iau vreo 6 camere la rand,niciuna nefiind pe placul meu. Ajung la cea de langa camera lui David. Deschid usa asteptandu-ma sa vad aceleasi lucruri care sunt si in celalalte camere,dar spre surprinderea mea,aici se afla un pat de doua persoane,doua dulapuri potrivite,un covor pufos care lasa la vedere o parte mica din parchetul lacuit,un birou si deasupra o oglinga cu rama argintie,un televizor cu plasma,o vitrina in care sunt cateva sticle de alcool si o usa catre un balcon. Am mai vazut inca o camera asemanatoare,dar asta este pe gustul meu. Spatioasa si....superba. Ma asez pe pat uitandu-ma in continuu in jur,pana cand imi distrage atentia vocea ragusita a lui David. Sta in prag si zambeste

-Eram sigur ca pe asta o vei alege. Vine catre pat si se arunca langa mine.

-De unde stii,ma rog?iau o atitudine de copiluta si ma intind langa el razand.

-Pentru ca te cunosc. Te cunosc mai bine decat crezi. Intoarce capul spre mine. Eu stau si ma uit la el ca o proasta nestiind ce sa zic. M-a bagat in ceata.

-Nu inteleg....spun intr-un final

~David pov~

Se uita la mine,parca incetosata. Ii aud la un moment dat vocea linistitoare.

-Nu inteleg. Spune incet,parca aşteptând un raspuns cat mai rapid.

Nu stiu ce sa ii zic. Acum sigur i-am dat banuieli. Nu vreau sa afle despre mine. Nu vreau sa o bag in asta. E prea firava si blanda. Nu merita asta.

-Glumeam prostuto. Incep sa rad fortat incercand sa ii elimin orice banuiala. Ea pufneste si se ridica. Pe scari de aude batranul cu valiza. Ea fuge din camera si prinde de un capat,ajutandu-l. Fiind valiza ei,o aduce in camera si o lasa jos langa dulap. O deschide si se uita in ea. Se lasa in genunghi. Vad ca o doare,ceea ce e normal,si vreau sa ii iau toata suferinta asta dar nu am cum....sau nu stiu cum. Ma apropii de ea si ma las jos. O trag spre pieptul meu dar ea isi pune palmele mici si ma respinge. Isi sterge lacrima care era in coltul ochiului si se ridica. Se intoarce spre dulap si il deschide. Ma ridic si ies in liniste din camera.