Imi aduc aminte mereu cu zambetul pe buze momentul in care am vazut-o pe ea..pe fata cu chipul angelic pentru prima data,cand am vazut frumusetea din ochii si chipul ei minunat..
Era intro zi insorita din luna lui cuptor.
Mi-am luat un scaun din clasa in care mi-am petrecut ultimul an de liceu si m-am asezat in mijlocul holului asteptand ca un lup nemancat de zile intregi,o turma de oi pentru a-si potoli foamea.
Asteptam ca clasa ei sa iasa din cabinetul de fizica si sa cauzez probleme,asteptam momentul in care cineva sa imi spuna:De ce stai asa in mijlocul holului? Ca mai apoi sa ii faca viata amara persoanei respective...
A sosit si momentul in care usa din lemn trecut prin atatea generatii de elevi ce au invatat in acel cabinet se deschise.
Rand pe rand iesind elevii,trec pe langa mine si se lasa o liniste de mormant,nimeni nu a scos vre-un sunet si soseste si momentul in care din clasa iasa si ea,o priveam la fel cum prevesti marea in ultima zi de vara...A trecut pe langa mine,lasand in urma ei un parfum placut de primavara ! In acel moment am simtit un strop de lumina si dragoste in sufletul meu intunecat !
Primul gand ce l-am avut a fost acela ca ea ii fata pe care o iubesc,fata pe care o voi iubii o viata intreaga si dincolo de ea...
