Ca o optimista ce sunt am incercat totusi sa sun pe cineva. Am apelat-o pe Jo(o colega). Nu m-am mirat atunci cand nu a raspuns. Nu raspunde niciodata. De ce am mai sunat-o? Nu stiu...
-Sunati-o pe diriginta! a spus Ally
-ok!
am apelat. In momentul in care am sunat sunetul acela de la apelare ma enerva la culme,numai de el nu imi mai ardea. In final raspunde:
-Unde sunteti? pe un ton nu tocmai linistit
I-am dat telefonul lui Beth care nu a vrut sa vorbeasca asa ca i l-a dat Anei,care i l-a dat lui Sarah,care i l-a dat lui Ally care a inceput sa vorbeasca foarte calm:
-doamna,am intrat pe o usa secreta si am ajuns intr-un fel de pestera ,"asta e o pestera?" ne soptea, si acum nu mai putem sa iesim,dar mai putem astepta pana cand vine cineva!
-acum voi veni chiar eu!
Peste cateva minute a ajuns. Nu stiu cum,dar a reusit sa deschida acea usa. Finalul nu a fost tocmai fericit ,asa cum ne asteptam pentru ca am iesit din acel loc si ne simteam mai in siguranta. Diriginta s-a suparat pe noi,insa dupa ce ne-a certat putin a inceput sa isi revina. Am continuat sa mergem in acel castel in care am spus ca nu voi mai pasi niciodata.
In noaptea aceea,cei care am fost blocati,nu am putut spune ca am dormit,ci mai degraba ca am aţipit putin. Urmatoarea zi a fost ocupata de mini-excursii si pe la ora 17:00 am plecat spre case.
