Inima-mi suspinã, inundã decorul cu a ei ploaie rece
fiorii mã cuprind, mã gândesc la fiecare zi, cum trece
una trece degeaba, alta în zadar
în cele din urmã, trebuie sã treacã una și lase în urmã un dar
dar așteptarea e mare, visele tot mai mari cresc
și e de la sine înțeles cã nu toate se împlinesc
Zi de zi, îmi construiesc drumul meu, încerc sã fac soare
nu mai vreau in viața mea, probleme ce mã apasã tare
sã uit de ele și sã le înlocuiesc cu cateva medicamente
fericire sã mã bucur de orice și sã împart zâmbete concrete
și iubire sã simt cã trãiesc, cã am pentru cine sã lupt
totu' e așa frumos, pãcat cã asta e deocamdatã în gând
Astea sunt versuri din minte scrise, trecute prin inimã
toatã viața noastrã, cãutãm sã-i deslușim a ei enigmã
ne lasã sã ne facem de cap, sã ne alimentãm orice vis
și deodatã ne dã de fãcut pașii care ajung spre abis
fie probleme cu noi înșine, fie cu oamenii din jur
îți dã replicã la fiecare, zici cã e cutremur
Tremur la probleme, îmi umple golul numai cu neșansã
te face sã crezi, cã nu mai e pic de speranțã
de aici apar și visele, te mai ridicã în picioare, îți dã putere
sã înfrunți orice problemã, chiar dacã e durere
deci alimenteazã-ți visele cu orice dorești
fie cã se întãmplã sau nu, ceva șanșã tot primești
