Iubire interzisă // FINALIZATA

Capitolul I -Liceul San Romero -editat-

Dupã ce am aflat că părinţii mei vor să ne mutăm, am făcut ce fac de obicei...

Dragă jurnalule ,

Numele meu este Annie . Sunt o puştoaică roşcată cu ochii verzi care de curând s-a mutat în Los Angeles. Părinţii mei , ocupaţi tot timpul cu nu ştiu ce afaceri, s-au gândit să mă târască şi pe mine după ei fără să mă întrebe dacă vreau sau nu. De parcă ar fi pentru prima dată!

Când am venit aici acum trei luni eram fascinată de L.A. Dar acum că m-am obişnuit nu mai mi se pare aşa de fabulos.La fosta mea şcoală din România (da,ai citit bine), prietenele mele cele mai bune erau Iulia şi Andreea. Acolo eram cele mai năzdrăvane eleve.Le făceam farse profesorilor şi colegilor şi scăpăm mereu nepedepsite! Cred că începuse să le placă şi lor şi nu se mai supărau, ba unii chiar aşteptau un nou episod din seria "Ce v-a mai trecut astăzi prin cap?".

Liceul San Romero este acum nouă mea şcoală. (am uitat să-ţi spun ceva : anul trecut începuse să îmi placă de Andrei ,un coleg care era mai mare că mine cu un an). Să revenim la San Romero ...Ei,da! Şcoală este aşa cum o văzusem în filmele americane. În comparaţie cu clădirile mohorâte din România în care până şi portretele agăţate pe pereţi te apostrofau, San Romero te întâmpina cu afişe multicolore, holuri inundate de lumina, ecrane mulţi-touch (of course!) pe fiecare etaj că să nu te pierzi şi posibilitatea de aţi alege cursurile la care vrei să participi (nu ştiu cine a avut ideea asta , dar este foarte bună; nu, nu scap de mate dacă asta te întrebi), tabletă pe fiecare banca (din ce înţeleg eu, pe aici pixul este considerat demodat).... ce mai, un loc care te îmbie să îl vizitezi zi de zi şi nu doar la primele ore că să nu ai multe absente.

Cum mama este prea ocupată că să vină la înscrierea mea la şcoală cea nouă, am fost nevoită să mă duc singură cu toate actele în braţe şi la intrare mă întâmpina o doamna care afişează un zâmbet larg şi cald.

-Bună ziua ! Tu trebuie să fii...Annie ?

-Da, aşa este. Dumneavostră sunteţi ...umm...-uitându-mă pe ecusonul femei din faţă mea- Directoarea Sandra !

-Vino cu mine să completezi nişte formulare. Mama ta unde e ?

-Nu a putut să vină.

-Bine.Vei să te înscrii la vreun club ?

-La fosta şcoală eram înscrisă în ziarul şcolii.Eu dau sfaturi despre modă.

-Bine.Ai noroc.Nu e ocupată această rubrica. Mergi pe hol şi găseşte clasa doamnei Darbus.

Merg pe hol şi parcă nu se mai termină.

-Clasa X C, XI A ......... murmur eu în timp ce citesc ceea ce este scris pe fiecare uşa în parte.

Deodată ceva sau mai bine zis cineva se izbeşte de mine.

-HEI !

-Îmi pare rău !

Era un băiat cu ochii albaştrii , părul ciufulit şi ... drăguţ foc - despre ce vorbeam ?

-Tu eşti faţă cea nouă ? mă întreabă el puţin iritat.

-Da ! Numele meu este ...

-Chiar nu vreau să ştiu ! Te rog să te prefaci că nu mai văzut !

-Frumos comportament, n-am ce zice....spun eu adunându-mi cărţile împrăştiate pe jos. Mi-am dat seama că nu era singur, ci însoţit de o gaşcă de fete şi băieţi care se amuzau teribil pe seama mea şi a situaţiei apărute. Toţi au dispărut pe o uşa din apropiere pe care stătea scris "ACCESUL INTEZIS".

-Nu-l bagă în seama pe Cristi. El este tipul bogat şi foarte popular , îmi spuse cineva care apăruse între timp lângă mine şi mă ajută să-mi strâng cărţile.

-Mulţumesc. Eu sunt Annie.

-Eu sunt Alexandra , dar îmi poţi spune Alex.

-Ok,îmi poţi spune unde este clasa doamnei Darbus ?

-Eşti în aceeaşi clasa cu mine.Haide.

Şi aşa am început...