Motto: ''O' What may man within him hide, though angel on the outward side!''
(William Shakespeare)
***
Vino, i-am spus îngerului
a cărui privire tăcută ne urmărea
în timp ce degetele mele
petale
se plimbau melancolic
deasupra sânilor tăi
buzele îți fremătau erotic
într-un murmur
cu gust de cireșe amare
la vremea culesului
''Azi-noapte am fost ceva mai epici''
mi-ai șoptit.
Azi-noapte rătăceai nebunește deasupra norilor
de bumbac din așternuturile mele
și ți-ai pierdut frunza din jurul taliei
am răspuns eu râzând.
''A fost o reacție necontrolată''.
Nu cred!
ai zâmbit
și ai rămas minute bune cu zâmbetul acela întins pe față
apoi ai început să te joci mai departe cu degetul meu mare
mușcându-l languros, lingându-l, chicotind cu o privire pofticioasă.
Vreau să mi te amintesc așa, strălucind
jubilând extatic
înainte să pleci.
Să ne fim dragi mereu,
dincolo de minutele pierdute
între rouă și vene și fălci suprapuse.
Vreau să ți se tocească buzele în acest ultim sărut.
ne continuam joaca
apoi Ingerul aruncă o umbră
venise vremea neantului
apocalipsa unui zid negru
fiara care scuipa flăcări
înghițea oameni și fapte
iar noi eram deasupra
pășind pe curcubee de lumini
în direcții opuse
dincolo de nori
de aripi
și oceane
O privire în urmă
lacrima care se diluează
sub un apus stingher de lumină
vremelnica îmbrățișare
apoi
sărutul acela stins
insistent
aducător de fericire
topindu-se ca un fum.
''O să plec, Îngere!
De ce aș rămâne ca să ne amăgim soarta?''
Sărutul devenise gheață
un crivăț măcinând
clipele spulberate
dincolo de oceane
dincolo de aripi
dincolo de noi.