Complicat.

Capitolul 5

Adormisem ambele in foc.Am crezut ca a trecut mult timp Pompierii ne-au gasit si ne-au dus la spital.
M-am trezit pe patul de spital.Pe celalalt pat din salon era Zoey.Mama lui Zoey era pe hol.Plangea.
Ambele aveam pielea rosie cu mici arsuri din loc in loc.Am avut noroc ca ne-am scos la timp pompierii deoarece am ramas fara oxigen.
S-a trezit Zoey.M-am prefacut ca dorm.S-a ridicat si a facut cativa pasi spre patul meu,dar eu nu m-am clintit.
O lacrima i s-a prelins pe obraz ajungand pe mana mea.Se simtea vinovata pentru ce am patit.Nu am avut putere sa deschid ochii si sa-i vorbesc.
Mama ei a intrat in salon.Zoey i-a sarit in brate.
-Draga mea,ma bucur ca te-ai trezit!Dar pentru binele tau ar trebui sa te pui inapoi in pat.
-Ok mama.
Mama lui Zoey s-a apropiat de patul meu.I se simtea tristetea.Chiar daca nu era mama mea,m-am atasat de ea,iar ea de mine.
A iesit din salon trista.

Zilele au trecut.Trebuie ca doctorul sa ne faca externarea din spital.Zoey nu are rani prea mari si nici eu,slava domnului ca suntem bine,putea fi mult mai grav

Marti,15 martie.

Dupa incendiul din saptamanile trecute,aproape toata scoala a luat foc.Nu vom mai merge la scoala pana la inceputul anului celalalt.Atunci voi da si examenele pentru intrare la liceu.
Ora 10.A.M.
In noaptea asta am dormit la Zoey.M-am trezit din gauza galagiei.Se auzea o bormasina.Zoey nu era langa mine.Era un bilet pe perna.
"La multi ani!Imi pare rau ca nu sunt alaturi de tine!A trebui sa plec cu parintii mei de dimineata.La ora 13 sa fii in fata pieţei mari,stii tu,cea de langa club." -Zoey.
Ma dau jos din pat.Pe hol erau 3 muncitori.
-Ce cautati voi aici?Si ce faceti cu bormasina aia?
-Domnisoara,stati calma.Doamna Mary ne-a angajat.Trebuie sa amenajam inca o camera.
-Ah,bine atunci.
Oare vor mai avea inca un copil?Cine stie,ar fi o veste chiar foarte frumoasa!

Ma duc in baie sa ma aranjez.Pe oglina am gasit un biletel lipit.
"Imbraca rochia de pe umerasul din dulapul meu.Sper sa iti placa".-Zoey
Dupa ce mi-am facut cateva bucle lejere cu ondulatorul si am aplicat eyelinerul si rujul,mi-am luat rochia.Avea un material foarte moale si placut.Era cu putin deasupra genunchiului si nu avea bretele.Era neagra si bufanta.Avea sclipici din loc in loc.Era minunata.Langa ea erau asezati niste pantofi cu toc de vreo 10 cm.De asemenea erau negri.Zoey mi-a facut un cadou deosebit.Nu ma asteptam sa primesc haine asa frumoase.
Era ora 12:30 asa ca m-am urcat intr-un taxi si am plecat spre piata.
-Am ajuns.Distractie placuta!
-Ă,multumesc!
In fata clubuli era Zoey.Purta o rochie roz din dantela si de asemenea niste tocuri.Foarte elegant!
Am fugit la ea sa o imbratisez!
-La multi ani!
-Multumesc!Iti multumesc din suflet pentru cadouri.
-Haide,intra!
-Ti-am spus ca nu trebuie sa te complici,este doar o zi ca oricare alta!
Mi-a pus mainile la ochi si am intrat.Se pare ca ne aflam intr-un pub.Zoey si-a indepartat mainile.Sala de dans era goala.Pe pereti era agatat un bener pe care scria "La multi ani Lucy".Cand am facut un pas au cazut din tavan confetti si toti invitatii au iesit din ascunzatoare si au strigat: surpriza!
Acolo era Mike,gemenii Josh Si Jake,aproape toti colegii din clasa si niste prietene din clasele mai mari.
Peretii erau decorati foarte frumos.Langa ,pe o masa erau multe cadouri.In spate era camera DJ-ului.
-Zoey,nu pot sa iti multumesc.Nu am cuvinte sa iti multumesc!Esti cea mai deosebita persoana pe care o cunosc!
-Nu imi multumi.Meriti tot de aici.Esti o prietena minunata.Esti totul pentru mine.Sper doar sa iti placa!
-Ador tot ce se afla aici!Iti super multumesc din tot sufletul.Nu trebuia sa te complici.
Din spate a venit doamna Mary(mama lui Zoey).Avea in mana o punga de cadou.
-La multi ani scumpa mea,spune ea intinzandu-mi punga.
-Va multumesc din suflet,chiar nu trebuia!
Inauntru era un plic si o cutie impachetata.
-Deschide plicul!Au strigat toti invitatii in cor.
Am deschis plicul.Inauntru era o  hartie.Mai exact un act.
-Ce este acesta?
-Citeste.
Pe el scria "act de adoptie".Nu mi-a venit sa cred ce aveam in mana.Urma sa am o mama.Credeam ca tot momentul asta e doar un vis.Nu pot sa cted ca acesti oameni si-au dorit sa ma adopte si au facut atat de multe lucruri frumoase pentru mine,nu am cuvinte sa ma exprim cat de emotionata sunt.
-Nu pot sa cred.Va multumesc din toata inima doamna Mary.Nu am cuvinte sa ma exprim.
-Cu mult drag scumpa noastra!

Mai am o carte,care se numeste "Putea fi altfel",intrati va rog si acolo.

VA URMA