E o capcana ? Capitolul 6

33 7 2
                                    

Ma trezesc in aceeași camera cu draperiile trase ,crezusem ca e un vis dar m am înșelat ,sunt tot aici de o saptamana întreaga .Mi e asa teama ,inima începe sa îmi bată tare încât o pot auzi ,nu pot sa ramân aici ,trebuie sa scap,îmi spun.Ma ridic din pat îndreptându ma spre usa care prin surprindere era deschisă ,am pășit pe holul rece din marmura căutând cu ochii scările destul de evidente chiar in stânga mea iar in partea dreapta erau cele care te duceau la etajul 2 ,ma duc imediat la scări coborandu le încet pentru a ma asigura ca nu i nimeni probabil ca a plecat si a uitat de mine,chiar in fata mea se afla un dressing imens pe care il deschid cu curaj .

Ma ridic din pat îndreptându ma spre usa care prin surprindere era deschisă ,am pășit pe holul rece din marmura căutând cu ochii scările destul de evidente chiar in stânga mea iar in partea dreapta erau cele care te duceau la etajul 2 ,ma duc imed...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Trebuie sa îmi iau ceva de îmbrăcat ,ce ? Astea sunt haine de fete ? Doamne nu vreau sa stiu ce se întâmpla aici ,îmi aleg niste haine pe gustul meu grabindu ma cât pot de tare ,îmi iau niste blugi negrii ,cu niste converși albi găsiți pe acolo si o bluza roz cu o inima iar peste îmi iau o geaca tot neagră si niste ochelari de soare ca sa nu ma cunoască nimeni ,rad putin .Ma îndrept grabita spre usa ,împingând o degeaba pentru ca era închis ,in acel moment nu știam cum sa reactionez asa ca am început sa fug pana am dat de usa care duce in curte ,pun mâna pe clanța si trag cu putere ,era deschisă iar bucuria din inima mea nu se putea exprima in cuvinte .Am simțit pentru prima data aerul curat după o săptămana ,nu am mai stat pe gânduri si am fugit spre gardul imens ,m-am urcat pe el fără sa ma gândesc iar in mai putin de un minut eram afara din curte . Nu pot sa cred Doamne ,unde sunt ,m am întrebat speriata ,o iau la fuga fără sa ma uit in urma,fără sa îmi pese,nu știam unde sunt ,nu știam incotro sa o iau dar totuși mergeam in fata .Am ajuns la o trecere de pietoni pe care o traversez repede fără măcar sa ma uit la semafor claxonandu ma o mașina dar cui ii mai pasa .Merg putin iar apoi o dau de o stație de taxiuri ,era salvarea mea .Deschid usa mașinii .
- Către Dublin,va rog ! Va voi plăti cand voi ajunge acasă ,nu am niciun ban la mine,mulțumesc !
       De ce nu spune nimic ? Alo,a adormit ?
          - Ai vrea tu,poate doar înapoi de unde ai venit .
          - P-poftim ?
        Ma uit in oglinda mașinii ,J-j-jason...
          - Stai liniștita ,babe nu fugi tu asa ușor .
*
- Crezi ca poți scapă ? Si ce i cu hainele astea ? Cum ai tupeu sa ii porto hainele iubitei mele ?
- Stii ceva chiar m am saturat ,nu stiu cine dracu esti si ce vrei de la mine dar un singur lucru iti spun ,mi o vei plăti sa știi
- Uuuu ușor pisi,nu te enerva rau,ce poți sa îmi faci tu mie ?
- P-p-pai ...
- Asa credeam si eu ...Uite ,nu am timp sa îmi bat capul cu tine,ok ? O sa te predau adevaratului tau tata si o sa scap
- A-aaa-adev-varatului meu tata ?
- Ă-ă-ă,nu am spus asta
- E-e-eu sunt adoptata ?
Sper ca v a plăcut capitolul idk e super scurt ,stiu but timpul nu e chiar nu am de loc si promit ca următoarele nu vor mai fii asa scurte ,aștept păreri si daca v a plăcut ,un like si o puteți arată si prietenilor vostrii ca sa știe cât mai multe persoane de ea . Va pup !

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 09, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Wrong lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum