RUINA

EPILOG

Si credeam ca am vazut totul si ca nimic nu poate aduce vietii mele mai mult intuneric decat cel in care ma scufund.Am descoperit ca lumea din jurul meu e plina de secrete,de rautate si minciuni.Am realizat ca nu-mi mai pasa daca maine va fi o zi normala sau daca moartea va pune capat suferintei.Iubire inconjurata de tradare, sentimente pierdute printre lacrimi de tristete,
persoane care te dezamagesc intentionat si oroarea care te cuprinde atunci cand ochii vad ceea ce candva parea imposibil.Flacara dragostei eterne care inca mai arde in adancul sufletului se va stinge si ea odata cu tradarea.
Cand sentimentele se zbat in adancul sufletului si provoaca o stare ciudata,cand vorbele nu mai dor oricat de crud ar fi adevarul ce il rostesc,cand realitatea devine fictiune intr-o fractiune de secunda,cand dorintele devin arzatoare incat iti zgarie inima.Pare o viata in care soarele nu va mai stralucii niciodata insa la capatul tunelului,o lumina oarba,o raza de soare se strecoara prin umbre si straluceste in semn de speranta.Iubire,incredere
onestitate....cata siguranta provoaca aceste cuvinte insa eu nu le pot pronunta.Nu vad acea lumina,nu aud acele cuvinte si nu simt acea speranta caci in jurul meu totul e pustiu.Viata mea este o RUINA.