RUINA

Capitol 1

Draga jurnalule,

'Mirosul de iarbă amestecată cu tutun, cea pe care o fumau prietenii mei, tocmai ce își făcea efectul asupra lor și într-o oarecare măsură si asupra mea.Toata gașca stătea întinsă pe o pătură zdrențuroasă bucurandu-se de clipă, o stare euforică pe care eu nu o înțelegeam in totalitate. Ochii mei erau indreptati catre cerul înstelat si plin de mistere.Atunci am simțit că vorbesc cu universul, infinitul univers care imi transmitea un mesaj important. Mi-a dat de inteles  că sunt specială, că am o lunga calatorie de parcurs,ca viata e frumoasa si-mi va arata toate drumurile spre necunoscut acolo unde voi gasi fericirea si tot ceea ce inseamna a trai.Pentru o secunda,mă cuprinde un  fior al carui sens nu-l inteleg dar zambesc.Cel mai mare cadou oferit oamenilor de catre univers este zambetul.In cazul meu,este si mai greu sa nu zambesc cand am langa mine asemenea prieteni idioti.
Ana se pregatea sa-si aprindă o țigară pe cand Alex savura cu placere o alta bere.Era a cincea din seara aceea dar cum nici eu nu am fost sfanta,am considerat sa fac o exceptie si  sa-l las în voia sorții.
Nu sunt in masura sa il judec si plus ca nu vreau sa par fosta iubita obsedata de care orice baiat ar scapa.Ma fixa cu ochii lui caprui si cu tupeu imi atingea sanii,lucru ce nu ma mai mira caci sub influenta alcolului obisnuieste sa-mi atinga partile intime.Incerc sa-l resping dar corpul meu ma tradeaza,
agitandu-se la miscarile lui senzuale.Am stat cu acest tip  toata vara si sincer nu regret nimic desi am suferit ca o fraiera pe parcursul relatie.Se pare ca nu eram singura careia-i adresa cuvinte de dragoste iar cand am descoperit mesajele din telefonul lui,am jurat sa nu-l mai vad in preajma mea insa m-am inselat amarnic.Timpul ne-a aratat ca ne potrivim mai mult ca amici si nu regret faptul ca petrecem clipe impreuna.Ce mai conteaza dramele din trecut.Si-a cerut iertare in fata mea si am acceptat scuzele intrucat caracterul meu nu-mi permite sa spun nu,nimanui.
Suntem inca adolescenti.Cine are nevoie de o relatie serioasa cand varsta asta este cel mai potrivit moment pentru toate aventurile din lume.Ce sens are sa plang ca fraiera pentru un baiat cand pot iesii cu prietenii mei la o plimbare in mijlocul noptii.

Cam asa au trecut toate zilele din vara asta si sincera sa fiu,nu regret absolut nimic.Vreau ca persoanele de aici sa-mi simta lipsa odata cu plecarea mea din oras.Da,am spus bine.Am hotarat sa incep al doilea an de liceu in America,mai exact in New Orleans acolo unde voi petrece un an intreg de studiu multumita scolii mele care mi-a permis sa fac un schimb cultural cu un alt student din liceu Benjamin Franklin.Parintii mei sunt cei mai afectati de alegerea mea,de parca nu vom tine mereu legatura pe internet.Le este greu sa accepte ca mica lor fetita paraseste cuibul dar nu au de ales caci sunt sigura de aceasta decizie si plec cu gandul ca voi avea parte de multe aventuri si noutati in comparatie cu viata mea plictisitoare din orasul asta.Ma simt diferita,complet diferita de toata lumea.De parca ceva ma face speciala insa nu stiu ce anume dar voi descoperii.
Am atatea planuri si prostii in cap incat nu reusesc sa dorm desi ceasul a depasit miezul noptii.Poate ar trebui sa ma odihnesc putin caci maine am de facut bagajele iar cel mai greu lucru de facut e sa-mi aleg hainele preferate.Glumeam.Cel mai greu va fi sa-mi iau ramas bun de la prieteni si de la familie.
Aproape ca-mi dau lacrimile gandindu-ma ca in 2 zile voi fi deja pe cealalta parte a planetei.
Sper sa ma acomodez repede.
Gazda mea e o femeie mai batrana si se afla la doar 2 kilometri de liceu,ceea ce inseamna ca nu voi avea nevoie sa iau autobuzul in fiecare dimineata asa cum obisnuiesc aici.
Am atatea curiozitati....să întâlnesc  persoane noi, sa descopar orasul si multe altele.
Am de gand sa vizitez fiecare particica din New Orleans.Firar sa fie.Acum treci la somn pacoste ce esti.Haide Martina Rotar,culca-te!Firar sa fie am uitat un detaliu important,poate cel mai important.Adevaratul motiv care m-a impins spre aceasta decizie sa ma mut in New Orleans e bunica mea care din pacate a murit in urma cu 6 ani.Tineam extrem de mult la ea desi eram mică. A avut grija de mine si de aceea pot spune ca am avut o copilarie frumoasa.Mi-a fost tare greu sa accept moarte ei dar crescand am inteles cum este viata. Bunica mea s-a nascut in New Orleans dar a decis sa vina in Romania unde si-a gasit jumatatea,pe bunicul meu care din fericire este inca in viata.Asta-i tot ce stiu despre ea pentru ca era secretoasa in privinta copilariei sale si a trecutului si de aceea vreau sa merg acolo.Simt că o fărâmă din inima mea aparține acestui loc având in vedere că ea s-a nascut acolo.

Zâmbesc și apoi închid jurnalul.