O relatie complicata {Zayn Malik FF}

Chapter 2

<><>  Aici este al doilea capitol , sper sa va placa si astept comentarii , sfaturi si voturi din partea voastra. Sper sa va placa acest capitol si sa stiti ca si criticile sunt bine-venite ! Va pup si sa trecem la treaba ...

Xoxo, Lola . <><>

- Îţi spun doar,pleacă la masa ta,e mai bine.

- Ştiam eu că eşti un nesimţit ! ...

Am luat paharul de pe masă şi l-am aruncat pe el şi i-am spus cât să audă tot localul '' nici nu şti să vorbeşti cu o fată '' . Am ieşit şi am plecat acasă , cheful meu şi-a luat bagajul şi a plecat într-o vacanţa în Hawaii .

A doua zi am mers la facultate şi am avut o zi proastă, am dat de Zayn şi de acei tipi . De ruşine mă ascundeam de el . Nu vroiam să-l aud , sigur avea să-mi spună ceva urât mai ales că am vărsat pe el vinul .

- Draga mea Ashley, unde te duci aşa grăbită?Ai uitat ceva?

-:Da,am uitat că trebuie să ajung acasă. Spun eu luând-o din loc dar mă trage de mână şi mă aduce în faţa lui,îi simţeam respiraţia şi inima mi-a început să bată cu putere . Nu se poate să mă îndrăgostesc,nu de el .

- Nu pleci nicăieri . Ai de dat nişte scuze .

- Da,vezi tu ... eu nu-mi cer scuze,ai fost un bădăran şi cu asta basta . Nu mă face să ţi-o fac iar, ok ?

- Eşti o fiară .

- Şi încă nu ai văzut nimic .

→Am plecat de lângă el şi am ajuns acasă, cei drept e că ... fostul meu prieten era la sorămea . Cică '' şi-a uitat '' caietul de matematică , ce scuză patetică . Am ieşit pe afară , mă plimbam ... nu aveam ce face ... eram tristă . O lacrimă îmi curge pe obraz şi după aceea încă 2 . Damn! Iar plâng,îmi spun eu în gând .

De ce trebuie să plâng pentru un idiot ?

Mda , Zayn a dat peste mine , nu stiu de ce dar ma asteptam la asta.

- De ce plângi , Ashley?

- Azi nu, nu acum . Prefer să mă vezi cu zâmbetul pe buze nu plângând .

- Orice om plânge , probabil ai un motiv întemeiat ... vreau să-l aud .

- Nu , nu-i cazul . Nu vreau să vorbesc despre asta , nu vreau să-mi fac rău .

- Păi tu spui asta , dar trăieşti în trecut . Să şti că şi eu sunt la facultate şi mereu te-am observat , nu stai cu nici un băiat . Înveţi tot timpul .

→Am înghiţit în sec şi am ridicat capul schiţând un zâmbet cât se poate de fals, şi-a dat seama . Dar mi-a zâmbit , avea un zâmbet atât de drăguţ . S-a apropiat de mine şi mi-a ciufulit puţin părul,îmi plăcea acel obicei al lui de a îmi ciufuli părul , îmi făcea inima să bată cu putere . Nu vroiam să fiu lângă el , ştiam că mă voi îndrăgosti dar ... deja am făcut-o .

- Mulţumesc .

- Pentru?

- Nu ştiu,eşti aici cu mine . Şi mă faci să mă simt mai bine.

- D-asta sunt prieteni.

→Îmi ciufuleşte iar părul şi îmi spune că pleacă să se întâlnească cu tovarăşi iar eu am rămas puţin să mă plimb , m-am dus la o cafenea . Îmi trebuia cafea , nu mai rezistasem deloc , nu am mai dormit . Defapt am dormit dar nu bine , nu mult . Nu cum eram obişnuită , sunt prea obosită ca să mai rezist până acasă .

Chelnerul: - Uitaţi comanda dumneavoastră .

- Mulţumesc .

Nu aveam chef de nimic , abia mai respiram , cred că am făcut febră . Nu e bine deloc .