Accidentul

32 4 0
                                    

Auzeam doar suntele salvării. Eram pe placă, sau placa era pe mine. Nu ştiu exact. Tot ceea ce-mi amintesc, era balta de sânge în care eu eram. Sângele lui Damon, nu al meu. Dar nici felinarul sau vocile oamenilor nu le pot uita sau luminile roşii-asbastre.
În seara aceea tot ce îmi dorem era o înghețată cu aromă de biscuiți, însa azi îmi doresc viață.
Îmi dores să-mi mai pot privi pennyboard-ul fără a varsa lacrimi de furie sau tristețe.
Îmi vreau picioarele înapoi, pe Damon, îmi vreau viața şi vreau răzbunare.

-Totul a început vineri seara pe la ora 6. După câteva ture cu placa eu şi Damon ne-am dus la magazin pentru a ne lua înghețată cu aromă de biscuiți.
Îmi amintesc cum am privit în spate şi l-am văzut strigând: " Bea, sari de pe placă". Nu-mi dădusem seama ce a vrut să zică, dar când mi-am întors privirea, am vazut acea maşină care venea cu viteză. Ne putea ocoli, dar nu a făcut-o. Damon a venit cu viteză, a încercat să mă salveze şi a reuşit. Am scăpat doar cu câteva fracturi minore, dar el e în comă.
-Deci maşina văputea ocoli?!
-Bineînțeles.
-Damon e în comă. Tu ai ambele picioare rupte, aproape era să rămâi fără ele. Le consideri fracturi minore?
-Eu ştiu că îmi revin, dar Damon..
-Ok. Mulțumesc mult, asta a fost pentru azi ! La revedere, domnişoară!
-La revedere, domnule comisar!

-Şi, scumpo, cumna fost?
-Întrebări.... multe întrebări.
-Eşti bine? Mergem la Damon la spital?
-Te rog!
-Bine, dar trebuie sa mănânci ceva şi apoi.
Mergeam în fiecare zi la el la spital. Îl iubeam atăt de mult..
-Beatrice!! Cum eşti?
-Mai bine, doctore Sam.
-Ma bucur scumpo.
-Vreau să-mi răspundeți sincer... Damon mai are şanse?
-Uite, Beatrice, noi aşteptăm.
Era clar.. Damon se lupta între viață şi moarte... Dar cred că toți ştiam deja cine o să câştige.

Viața vs MoarteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum