Eram foarte fericită, îmi aminteam fiecare zi, fiecare speranță, fiecare noapte, fiecare lacrimă. După 5 luni şi-a revenit. S-a trezit din comă.
Totul părea sa fie la fel ca înainte. Mergeam la liceu, ne distram.
-Beatrice, ce faci?
-Bine Damon, tu?
-Bine. Ai chef de o petrecere în seara asta? Mergem la Louis.
-Normal.
Era vineri seara, evident că voiam.
-Te iau pe la 6. Ne-a rugat să venim mai repede să termine mâncarea şi restul.
-Super. Apropa, ce oră ai? 😂
-Franceză, dar nu vine profa. Tu? -Germana. Ai un 215?
-Da.
-Omg, hai cu mine, avem oră împreună.
Ne rugasem de profă 10 minute să ne lase pe toți acasă. Era vineri.. Germana ultima oră, nu e tocmai plăcut. Dar în final, am dat din nou "lovitura". :)
Evident am ieşti la o plimbare cu Damon. Era la fel ca înainte. Eram fericiți, parcă totul fuse un vis.
-Deci, te iau la 6?!
-Da. Nu vrei să intri?
-Sigur. ☺
Am petrecut cam 2 ore cu Damon şi deja se făcu ora 5.
-Bea, nah, eu mă duc acasă, mă pregătesc şi ne vedem după. Te iau la 6.
Evident că a urmat un minut romantic şi drăguț.
-Te pup, ai grijă de tine.
-Şi eu. Ai grijă cum conduci.
Am fugit în camera mea şi timp de 30 de minute mi-am făcut părul. Nu mă puteam decide între coc sau păr desfăcut.
Şi genial, machiaj nu, ținută nu.
Am ales o pereche de jeansi boyfriend, nişte bocanci foarte înalți, un maieu şi o geacă de piele destul de ok.
Machiajul era simplu, doar puțin creion şi un contur pentru maxilar.
Evident, Damon m-a aştepta 10 minute, niciodată nu pot termina la fix.
Petrecerea
Sunt aici de 2 ore. Două ore în care am aranjat mâncarea şi băutura. Petrecerea începe de-abea acum. Deja vin o gramadă de persoane, partea genială e că e petrecere în aer liber, dar şi în interior.
23:00
Deja îmi vine să plec. Damon se comportă aiurea şi nici măcar nu mă bagă în seamă..
