Vol.I Mamica singura! Vol.II Copilul fratelui meu In burtica mea!

Capitolul 14.

Lectură plantă!!

~ Axel pov. ~

Fericirea a năpustit peste mine atunci când îmi observă prezența. Minunatul său îngânat se oprește o dată cu toate activitățile sale la vederea mea.

Puteam citi în privire ei surprinderea ,ochișorii ei emanau dor și dragoste.

Am început să mă apropi ușor de ea și am putut vedea chipul micuțului copilaș. Era un băiețel micuț cu parul blond și ochișori verzi ca smaraldul. Semăna cu mine când eram micuț,părul sau ciufulit și ochișori roși de la plâns.

Micuțul era răpus de o durere sfâșietoare, poate nu atât de dură pentru el ,dar în ochișori Axelandrei se putea citi durerea nespusă a neputinței,era neputincioasă în fața dureri băiețelului său.

Privirea ei a urmărit direcția în spre care eram atent și un zâmbet larg a răsărit pe buzele ei când a descoperit că mă uitam la băiețel.

-Mami..doale.. .spune micuțul afundându-și capul în pieptul mamei sale.

Axelandra i-a dat părul ud de pe frunte și i-am sărutat fruntea apăsat. Vroia să îi i-a ea durerea ,dacă ar putea fi posibil.

Chiar dacă mă simț puțin gelos pe acel micuț,mă doare și pe mine inima când îl văd așa. Parcă ar fi o bucată din inima mea,din mine.

Dar probabil Axelandra are un iubit acasă care îi așteaptă sănătoși pe amândoi,așteaptă să vină ca să îi poată răsfăța.

Nu pot sta cu mâinile în sân în timp ce copilașul iubiri mele suferă... .

M-am dus la asistenta de la recepție și am bătut în masă.

-Domnișoară! Copilul plânge de durere și are temperatură,iar dumitale stai și faci pe neinteresata? Dacă pățește ceva, vă dau în judecată! Și nu cred că știți al cui este acel copil ! A meu! Al familiei Will! Care deține compania Companies of Will's ,iar dacă fiul meu pățește ceva din vina nepăsării voastre,ve-ți regreta amarnic,și ve-ți plăti cu vârf și îndesat!spun furios dând cu pumnul în biroul de la recepție.

Asistenta speriata ne conduce pe mine ,Axelandra și cel mic într-un cabinet.

-Domnul doctorul Roger,v-a sosi în câteva clipe!ne anunță și pleacă repede pe ușă.

-Cum de ai știut?întreabă dintr-o dată Axelandra.

Ce să știu? Că ne v-a băga mai repede dacă faci puțină dreptate?

-Ce să știu?întreb nedumerit.

-Că Maxi este fiul tău!spune uitându-se cu ochii mari la mine.

E ce? Cum!! Fiul meu? D..dar cum? Fiul meu? Am un fiu?..

-Cum? E fiul meu? Nu e al noului tău iubit? Cel cu (,) care m-ai înlocuit și m-ai uitat?întreb cu vocea tremurândă.

-Poftim? Axel... După acea noapte de dragoste... Am rămas însărcinată... Nu am știut nici eu.. . Nu te-am putut înlocui sau uita. Maxi seamănă foarte mult cu tine, ceea ce m-a făcut să te am mereu pe tine în ochii mei. Poate ca doar ocuparea cu Maxi m-a făcut să îți maschez lipsa.. Cum să te uit sau să te înlocuiesc? Când eu pe tine te iubesc! Cum? .șoptește ea cu ochii în lacrimi.

-Atunci,de ce m-ai abandonat? Nici măcar nu mi-ar spus și mie ca am un fiu... . Știi cât te-am căutat? Toată țara asta am colindat-o după tine, pentru că te iubesc și pentru că sunt nebun după tine! Îmi lași un bilet de adio plin cu motive mincinoase? Dacă se întorcea roata și chiar nu puteai face copii? Dacă ai fi avut cu adevărat cancer? Axelandra îți dai seama ca ceea ce ai spus putea să ne i-a fiul... . De ce,m-ai părăsit așa? Merit măcar asta să știu și dacă cu adevărat vrei să plec... Voi pleca,dar îmi voi mai vizită fiul,fi sigură!spun el serios și îndurerat totul.

-Pentru a te proteja... .avea șoptește printre lacrimi.

-Să mă protejezi, de ce ?spun ușor nervos și nedumerit.

-Primeam mesaje cu amenințări de două săptămânii. Iar ultimul m-a speriat,spune-a că așa cum lor le-am luat șansa în a te avea așa o să mi te i-a și mie pe tine. Nu vroiam să pățești ceva și nu puteam să îți spun pentru că m-au amenințat... .șoptește .

- Sunt niște adolescente de 16 ani,boboace cu hormoni la cap,iar tu prostuță ca de obicei ai crezut tot,mereu ti-am spus să îmi spui tot... . Am fost dărâmat,am slăbit,sunt obosit și epuizat,dar fericit,fericit că te-am găsit,ca ești bine și sănătoasă și mult mai fericit la aflarea că am un fiu,un fiu cu fata pe care o iubesc!șoptesc și îi iau în brațe.

-Te iubesc ,Axel! Îmi pare rău! Trebuia să îți spun! Am greșit,mă ierți? Ne primești în viața ta?întreabă cuibărindu-și capul în pieptul meu.

-Bineînțeles ,acum am două suflețele prețioase și importante în viața mea. Și nu v-a fi singurul.spun răzând sărutându-i creștetul capului.

-Și noi te iubim.șoptește.

Când vroiam să îl cer și eu pe Maxi în brațe în încăpere intră doctorul.

-Bună ziua ! Unde este micul prichindel bolnăvior.spune doctorul.

Axelandra s-a dus cu Max să îl consulte doctorul și eu am așteptat cuminte la o distanță convenabilă și mi-am privit suflețelele .

Sunt fericit,fericit că am găsit-o pe Axelandra, că până într-un sfârșit am aflat motivul plecări sale bruște... Și am un bonus în viață, sunt tată ,tată de băiat,un băiețel,leit mie. Abia aștept să îl aud strigându-mă tati ,să ne jucăm, să fim o familie.

Dar abia acum începe greul, o confruntare cu părinți,o înștiințare a tuturor membrilor familie.. Înafară de Luck, pentru că el știe deja,mai puțin partea ca am un fiu.

Sper să iasă totul bine. Probabil o să fiu concediat,dezmoștenit. Și alungat împreună cu Axelandra și Maxi . Dar o să îmi fie bine cu familia mea. O să pot să îmi cau altă slujbă și o să putem fi fericiți însfârșit.

Sunt scos din gândurile mele profunde de Axelandra ,care vine cu Maxi în brațe și cu o rețetă întruna din mâini.

-E bine,a luat doar o răceală. Mi-a dat o rețetă, o să se facă bine.spune ea zâmbind ,dându-mi un sărut pe obraz.

-Pot?întreb întinzând mâinile pentruba îl putea lua pe Maxi în brațe.

Axelandra îmi zâmbește larg și mi-l împănează în brațe.

Îl iau cu mare grijă și teamă. Pentru că este atât de micuț și fragil ,ca un bibelou.

Maxi se uită suspect la mine ,apoi la mama sa, apoi iar la mine. Ii zâmbesc călduros și îi sărut fruntea.

-Maxi,e tati,tăticul tău!spune Axelandra.

-Tati?întreabă nedumerit scumpul meu.

-Mami și tati!spune arătând cu degetul pe rând la ea și la mine.

Băiețelul se uită nedumerit apoi zâmbește.

-Tati! Doare!spune micuțul îndurerat.

Îl ridic ușor deasupra capului și îl sărut pe năsuc.

-Lasă ca îi i-a tati la băiețelul lui pastiluțele,și o să treacă la băiat.spun zâmbindu-i.

Sper să va placă acest capitol. Se apropie sfârșitul.

Și vreau să va anunț ca nu v-a mai exista și un al treilea volum. Pentru că ,am și alte cărți de terminati,și până la urma orice poveste are un sfârșit,nu? Chiar dacă aș fincontinuat cartea aș fi postat la ea abia când aș fi terminat tot ceea ce am început, niciodată nu încep ceva fără să și termin. Dar nu o să fac o continuare ,pentru că s-ar putea să nu mai scriu nimic după.

Aștept părerile voastre în legătură cubacest capitol. :)