Sentimentele noastre se vor intalni

2.

La ora de franceză am stat langă John şi l-am ajutat să rezolve exercitiile.Exact aşa cum mă asteptam,a fost foarte prietenos,dar a fost surprins cand am venit langa el.Mi s-a părut chiar emotionat.Oare el crede că nu vorbesc cu el pentru că sunt arogantă?Sper că nu am o atitudine inabordabilă.
După scoală,John a venit la mine.
-Emma ,vrei să te conduc acasă?
Nu am stiut ce să-i spun,pentru că nu mi s-a mai pus aceasta intrebare.I-am zis că nu vreau,că sunt bine,dar el a zis că sunt obligată să accept să mergem impreună.in sinea mea eram foarte bucuroasă,dar m-am prefăcut că sunt indiferentă.
Am mers pe jos,iar el m-a făcut să rad tot drumul.Mi-a multumit că l-am ajutat la franceză şi ca l-am lăsat să mă insotească.I-am multumit şi eu lui pentru acea plimbare frumoasă.Mi-am zis:"mă bucur că in sfarsit am pe cineva cu care să vorbesc;cineva care să mă facă să rad.."
Sentimentele mele față de el erau de admirație şi de recunoştintă,fiindcă m-a făcut să mă simt fericită..aşa că mi-am făcut curaj să il sun.Am vorbit despre muzica si am aflat că ne plac aceleasi trupe.Mi-a spus că prin muzică a depăsit momente grele din viata lui.A zis că nu a mai mărturisit asta niciunui prieten şi imi va spune atunci cand e pregătit mai multe lucruri.
Nu-mi vine sa cred cat de usor putem vorbi unul cu celălalt..Dar nu inteleg...cum de mi-a spus mie ceea ce nu a mai spus niciunui prieten al său?Cum de a avut atat de multă incredere in mine?Mă intreb cum poate un băiat atat de vesel să fi avut perioade grele in viata lui?Cand va fi pregătit imi va spune.Il voi ajuta.E cel mai bun prieten al meu.