Cădeam
în nesfârșit,
iar fără să-mi dau seama
corpul mă părăsea
lăsându-mi doar o amintire
din cum arătam când
eram sus.Când m-am lovit
de solul incins
mi-am dat seama
unde sunt și
ca nu m-ai aveam
ce face.
Inconjuru-mi era întuneric
iar pe tot corpul,
ce îmi rămase,
aveam petice de carne vie
îngrămădite cu amintiri.Podeaua era de smoală
iar ce lumina în îndepărtare
era focul viitorului meu ecou.