Album de fluturi

Iad

Cădeam
în nesfârșit,
iar fără să-mi dau seama
corpul mă părăsea
lăsându-mi doar o amintire
din cum arătam când
eram sus.

Când m-am lovit
de solul incins
mi-am dat seama
unde sunt și
ca nu m-ai aveam
ce face.
Inconjuru-mi era întuneric
iar pe tot corpul,
ce îmi rămase,
aveam petice de carne vie
îngrămădite cu amintiri.

Podeaua era de smoală
iar ce lumina în îndepărtare
era focul viitorului meu ecou.