Crazy killers [ Jeff and Jane Fan Fiction ] - PAUZA PE DURATA NEDETERMINATA

Capitolul 6

 ***Slender pov.*** 

M-am teleportat într-o altă pădure,destul de îndepărtată,pădurea care-mi era destul de familiară acum câteva decenii.Am început să fac pași mari,rapizi,orietandu-mă după arbori.Am mers ceva timp,crezând că mă rătăcesc,dar impresia venea doar din cauza faptului că se lăsa ușor întunericul.Fulgi mici,mărunți și lenti au început brusc să se așterne,eu încercând să grăbesc pasul.Brusc am auzit un zgomot puternic,și din instinct m-am teleportat într-un arbore răsuflând ușurat.Când brusc o voce familiară mă speriase,făcându-mă să mă prăbușesc. 

-Slendyyyyy,frateeeee!Hey-heeeyyyyy!!! 

-Uff...Bună Splendor,am zis ridicându-mă și scuturându-mă de neaua de pe mine,privindu-l făcând un salt din arborele unde eram și eu. 

-Mult timp amigooo,mult timp. 

-Da,într-adevăr a trecut mult timp,dar nu te-am uitat. 

-Eh,de-asta te iubesc eu,batraneluleeee,chicoti el. 

Splendor îmi era ca un frate.Nu chiar...Geamăn.Vorbind și din punct de vedere al aspectului,cât și al comportamentului.El era tipul vesel,vioi,glumeț și,oarecum fermecător.Nu în sensul de agățat fete...Nu.Nu pot zice că eram tipul plictisitor,aveam și eu momente,dar comparându-mă cu el..Eu eram gândacul de birou,el cel de...Circ.Am pufnit în gândul meu,și m-am lăsat condus de el.În puțin timp am ajuns la micul său cămin,o casă bine ascunsă și ferită de orice urmă de om,pe gustul lui.Era superbă,n-aveam ce zice,daaarrr...Nu pe gustul meu.Ușa s-a deschis înaintea noastră,și Splendor m-a invitat să întru.La masă,alte câteva "Căpățâni" cunoscute se uitau mirate la mine. 

 -Sleeendeeer!!! Frățioareeee! se ridicase și Mister China,un bun prieten din adolescență. 

 -Fix cine lipsea! Ha-ha!!! Hai la un Jack Daniel's Slendy! zise Offender,zâmbind larg,mai larg ca de-obicei. 

 -Ia un loc,Slender...Maaan! mârâise și Nergal,chicotind mai apoi. 

 -Seară bună băieți.Petrecerea e în toi,huh? 

 -Actually yeah,dar primim cu plăcere un alt membru,zise Splendor trăgând un scaun liber.Te servesc cu ceva? 

 -Un ceai...? 

 Toți pufniră într-un râs nebunesc. 

 -Hai că mi-ai făcut seară! Deci...De care să fie?Jack?Martini? Îți pun un Brandy? Smexy te servește cu ce vreeeei,ha-ha! zise Offender razzand pe cinste. 

 -Un păhărel de J & B n-ar strică,am zis așezându-mă la masă. 

 -Siguuuur! Orice pentru tine,Slends! 

 Muzica era chiar bună,în orice caz...Mai bună decât ce ascultă Jeff de obicei.Am băut un pahar întreg de J & B stând la povești și întâmplări cu băieții,am privit un film,am luat cina și ne-am distrat pe cinste ore bune.Nu știam cât timp trecuse,eram confuz,nepăsător,și de-a dreptul bine dispus.După ce ni s-a ridicat apetitul de sânge vărsat,Nergal ne-a propus o vânătoare.În seara aceea era un festival nu departe de pădure,într-un câmp liber.Erau destui pentru toți,așa că am afirmat și ne-am teleportat cu toții la ieșirea din pădure.Era o veselie uriașă,lumini orbitoare,dansuri grațioase și cred că cel puțin 50 de persoane...Singurul dezavantaj erau...Copiii.Nu îmi plăcea să omor copii. 

 -Uhm...Băieți,sunt prea mulți copii aici...zise Mr. China. 

 -Oh te rog,nu fii sentimental,China! zise Nergal râzând. 

 -Dar Nergal,Smexy,noi nu... 

 -Oh,mai taci.Te plângi că o muiere,îl îmbrânci Offender pe China. 

 -Băieți,China are dreptate,am zis calm. 

 -Pff,cât ai băut Slender,frățioare? se băgase și Splendor în discuția noastră "Constructivă". 

 -Cât am băut eu?! Mai bine cât ați... 

 -Smexy,maaaan,ia uite acolo!  

Era un copil,mai exact o fetiță,nu mai măricică de 6 anișori după părerea mea.Am înghițit în sec uitându-mă panicat la zâmbetele malefice a celor trei,mai apoi la Mr. China care era confuz.Puteam vedea părinții disperați căutând-o pe micuță,dar habar n-aveau unde era el de fapt.Se îndreptă spre Mr. China,care fuse observat și de băieți.Cei trei se uitau încruntați la el,mârâiau...Erau beți.Dar China nu i-ar fi făcut rău copilului.Însă observând că nu avea de ales,a oftat adânc și închizând ochii a vrut s-o apuce cu brutalitate.Ceilalți priveau satisfăcuți momentul,însă eu n-am stat,și m-am teleportat cu copilă un kilometru mai încolo.Începuse să plângă de spaimă. 

 -Shhhhh-sh-sh-shht! E ok,e totul în regulă...Ești în siguranță,copila mea. 

Am ghemuit-o la pieptul meu,legănând-o ușor,se oprise din plâns și aproape adormise.Am schițat un zâmbet pe chipul meu inexistent,și m-am teleportat într-un arbore înalt,de unde puteam să văd locul carnavalului.Cei patru se apucaseră deja de vânat,Mr. China luând doar adulții.Toată lumea țipa,îngrozită de măcelul provocat.Instinctul îmi ieșise la iveală,văzând toată vânătoarea satisfăcătoare...Dar nu puteam face nimic.Încercam să văd dacă părinții micuței mai sunt în viață,însă nu am reușit să-i găsesc cu privirea.La un moment dat l-am zărit pe tatăl acesteia.Era mort,măcelărit de Nergal,iar soția lui stătea plângând lângă trupul fără viață.Privind panicat m-am teleportat la ea,mai apoi la mine în pădure.Riscăm prea mult dacă mai stăteam cu ei.Femeia urlase îngrozită uitându-se la mine,știa cine sunt. 

 -Dă-mi drumul MONSTRULE!!! Și lasă-mi copilul jooos!!! AJUTOR!!!! 

 -Doamnă,calmați-vă,nu va voi face rău. 

 -Criminalule,lasă-mă în pace!!!!!!! 

 -Calmați-vă,vă rog! 

 -Ajutor,cineva,oricineeee!!! AJUTOR!!!!!! 

 -Nu vă voi face rău,m-am răstit la ea zbătând un tentacul. 

 -De parcă nu știu cine ești,monstrule!!!! Meriți ars de viu ÎN IAD!!! urlase la mine disperată. 

Nu m-am putut abține.Mi-am scos la iveală toate cele 10 tentacule,străpungând-o puternic pe femeia aceea.Privind satisfăcut am rupt-o în două,smulgându-i mai apoi inima care încă se zbătea pentru viață.Nu am avut de ales.Instinctul mă controlase.După ce am terminat tot și am sfărâmat inima în bucățele mărunte,se lăsase  liniște mormântala.Însă brusc am auzit plânsete de copil.Am privit confuz în spate,și mi-am adus aminte...Copila...Văzuse prea multe,iar eu tocmai îi ucisem mamă.Se ghemuise cu genunchii la piept plângând în hohote,privind îngrozită la monstrul din fața ei..Eu.M-am așezat pe vine dezamăgit și mi-am stăpânit tentaculele,privind-o și zâmbind în sinea mea.Ea a întors capul scârbita,afundându-l în poală când eu am întins mâna spre ea. 

 -Nu-ți voi face rău...i-am zis blând,atingând-o pe mână.Promit!

S-a uitat cu lacrimi în ochi la mine,atingându-mi curioasă chipul inexistent.Începând din nou să plângă luându-mă strâns în brațe privea pe furiș la toată mizeria pe care o făcusem.Am mângâiat-o blând pe spate,ridicându-mă și teleportandu-mă cu ea acasă,în camera mea.Adormise deja,așa că am pus-o blând pe patul meu,învelind-o cu o pătură și am sărutat-o părintește pe cap.M-am teleportat înapoi să strâng mizeria făcută,ca de obicei,punând ce rămăsese din vânătoarea mea într-un arbore putrezit. 

***** 

Păi cam atât momentan...:D Următorul capitol va fi ceva mai pervers. :> V-am zis ca să știți.^.^Aștept păreri! :*