Dragoste și Război

Capitolul 2

E o nouă zi se pare că va fi o zi minunată.Mă pregătesc ca în orice zi simplă să plec la școală.Oare să  îmi iau rochie sau blugi?Greu de crezut că mă voi hotarâ până la 8:00 dar totuși trebuie să mă grăbesc nu vreau să întârzii.O sun pe Amelia ca să-mi ușurez alegerea.
-Hei,ce faci ?
-Uite încercam să îmi prind părul,tu?
-Bine..încerc să mă hotărăsc dacă să iau fustă sau poate blugi?
-Eu îmi iau fustă.E foarte calm ar trebui să profităm.
-Bine atunci,fustă să fie.Ne vedem la școală în câteva minute!
Îmi iau fusta din dulap,un tricou adecvat,îmi prind părul lejer și ies din cameră.Se pare că am întârziat ca de obicei.Mă grăbesc pe drum și ajung la școală.Amelia mă aștepta în ușă și râdea că din nou am pierdut pariul pe care îl pusesem că voi ajunge înaintea ei.
-Hei,Rose ce faci?
-Hei. Dian, bine tu ?
-Bine,ești foarte frumoasă astăzi!
-Mulțumesc.
Mă așez în bancă și aștept venirea doamnei de geografie.
-Ai învățat?mă întreabă Amelia râzând.
-Nu..Adică nu prea am avut timp.Sper să nu mă asculte.
-Și eu sper căci se pare că astăzi ești bine dispusă și nu mi-aș dori ca o notă mică să îmi supere prietena.
Ora trece cu bine și ieșim în curtea școli să ne plimbăm.Brusc,văd un băiat intrând pe poarta școli și rămân înmărmurită.Un sentiment ciudat mă copleșește, sentiment pe care nu l-am simțit niciodată dar mă face să devin neliniștită.Își întoarce privirea spre mine câteva secunde,zâmbește prietenoe și pleacă.
-Hei, ce se întâmplă,Rose? De ce te-ai oprit?
-...
-Hei mă auzi?Rose,ce ai ?
-...
-La cine te uiți așa atentă?
-Ups,scuze..Cine este acel băiat?
-Nicolas?Un băiat din clasa a 10-a..Foarte prietenos,îmi este ca un frate.Destul de popular prin școală.Ce este cu el?
-Nimic,doar întrebam.
Se sună de intrare și intrăm în clasă și ne pregătim de ora de matematică.Pot spune că toate orele ce au urmat am fost bântuită de acei ochi căprui ce mă tulburaseră complet.Mă întrebam neîncetat ce este cu mine căci nu mă recunosteam și preferam să neg că mi s-a întâmplat un lucru atât de ciudat.Nu am mai putut fii atentă la nimic ce  se spunea prin jurul meu.
-Hei,Rose? Eu nu înțeleg ce este cu tine astăzi..Ești total absentă.Ești bolnavă?Ce ai?Vorbesc cu tine de 10 minute și nu îmi raspunzi..
-Scuze..Amelia am o stare ciudată..Îmi voi reveni promit.
Utima oră este pe terminate.Îmi iau geanta și plec spre casă.Intru în casă și ca niciodată urc direct spre camera mea pe scări fără să mă mai opresc la mami să îi povestesc ce mi se întâmplase astăzi.Mă încui în cameră,singurul loc ce mă liniștește,aprind laptopul,pun melodia mea preferată și mă arunc în pat,încercând să deslușesc sentimentul ciudat ce m-a cuprins astăzi.Dupa 15 minute realizez că nu am nici o șansă să îmi dau seama ce mi se întâmplă deoarece era un sentiment total ciudat, sentiment ce nu îl mai avusesem niciodata.De ce era acolo fix când eu am ieșit pe ușa școli?De ce mă privea așa?De ce nu mai sunt eu de când m-a privit?Ce este cu mine?Ce mi se întâmplă?Oare o să-l mai văd?Sute de întrebări mă înconjoară,gândul îmi stă numai la acel "El" despre care nu știu aproape nimic.Cine e el?