Privesc în trecut și mă las străpunsă de infinitatea de amintiri ce mi se-nșiruiesc în gând. Totu-i învăluit într-o negură ștearsă a timpului. Imaginea vagă a unui chip palid îmi bântuie neîncetat sufletul. Cum aș putea ieși vreodată din acest labirint al suferinței? Cum aș putea cunoaște și eu pura definiție a fericirii? Cert este că totu-i zadarnic... M-am rupt de realitate și m-am strecurat în cel mai îndepărtat colțișor al inimii mele, pentru că aici sunt doar eu cu mine însămi. Nimeni și nimic nu-mi poate răpi acest mic refugiu. De ce? Pentru că nicio persoană nu poate ajunge până aici. În acest loc mă-ngân cu ecoul ce încă te strigă. Dar tu unde ești? Clipă de clipă te aștept, dar tu nu mai vii. Te vreau... Te vreau lângă mine mai mult ca niciodată. Cu părți mici din iubirea ta m-ai conturat și mi-ai dat un sens, dar ce mai contează, atâta timp cât am plecat pe căi diferite... Tu ești o combinație frumoasă între praful de stele și valurile mele. Tu ești briza ce m-a condus spre apogeu. Tu ești cel care m-a luat de mână și care mi-a arătat ce-nseamnă a iubi... Mulțumesc. Sunt doar o amintire pentru tine. Tu m-ai dat uitării. Dar tu rămâi mai viu ca oricând prin mine. Atingerile tale... Ah, atingerile tale. Mângâierile. Mi-e dor. Mi-e dor de noi. Mi-e dor de micul nostru univers. Tu ești doar o fantasmă ce-mi răscolește trecutul. Astfel, tu mă conduci spre distrugere și-mi pulsezi foc în vene. Tu arzi pe asfalt asemeni unei văpăi. Te simt... Te simt pe pielea mea. Simt cum vârful degetului tău alunecă încetișor pe brațul meu. Îți simt respirația ce-mi gâdilă chipul și mă urcă pe culmile satisfacerii. Tu-mi provoci spaime și stări confuze. Ești o halucinație irațională în privirea mea. Ești răul ce-mi face bine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
