O privire, apoi un zambet si mai apoi ii afli numele si iti dai seama ca a fost in viata ta inca de cand erai o mucoasa, si te privea cu ochi jucausi si plin de el. Ai vrea sa schimbi trecutul, ai vrea sa ai curajul sa-l bagi in seama pe prietenul varului tau mai mare si sa stii ce sa-i spui, dar acum e prea tarziu.
Si iti apare din nou in cale, te invita la dans si iti face inima sa iti bata cu putere. Si te distrezi, te bucuri de atentia lui din plin si iti doresti ca acele momente sa nu se termine niciodata. Ii simti parfumul, ii simti prezenta, il simti pe el intre bratele tale plecandu-si incet capul pe umarul tau si te intrebi daca visezi, daca el chiar este intre bratele tale si tu intre ale lui. Si te cauta cu disperare prin casa atunci cand dispari. Si totul, absolut totul, este prefect pana cand ceasul bate ora de plecare si te vezi nevoita sa te dezlipesti de cel la care tanjesti de asa mult timp.
Si ajungi acasa, te lasi pe pat si inchizi ochii, iti rasuna in minte rasul lui usor cristalin. Ai vrea din nou sa dai timpul inapoi, ai vrea din nou sa-i mai simti atingerea, dar asta numai e posibil, timpul a trecut iar voi doi nu mai aveti nici o sansa sa va mai tineti in brate.
Il vezi din nou, inima iti bate cu putere, mintea iti cere sa nu te gandesti la el, dar inima nu asculta. Incerci sa dormi, dar te foiesti de pe o parte pe alta intrebandu-te " Oare el ce face acum? Oare e cu ea?". Si apoi zambesti amar cand ii vizitezi profilul de facebook si il vezi fericit alaturi de fata cu care sta de atat de multi ani, incerci sa te consolezi cu ideea ca el e fericit si asa trebuie sa fii si tu, dar totul e atat de greu. Inima iti bate din nou cu putere si iti spui ca trebuie sa ii dai timpului timp ca sa poti merge mai departe.
Trece o vreme, apare alt baiat, care iti zambeste, care e in stare sa te iubeasca, dar el iti iese din nou in cale. De data asta fara ca macar sa te mai priveasca. O priveste cu admiratie pe prietena ta cea mai buna salutand-o si intreband-o ce face in timp ce tu esti fata din decor invizibila. Si ti-ai dori sa ai puterea sa ii spui " Buna, sunt si eu aici. Iti mai amintesti de noi si de seara aceea?", dar gura ta e inclestata si nu permite nici unui sunet sa iasa. Taci si lasi capul in jos, mergi mai departe incercand sa nu iti bagi inima, care bate cu putere, in seama. Intri in casa si te dai cu altele si in sfarsit iti dai seama ca l-ai uitat si ca el numai reprezinta nimic pentru tine.
Iesi afara, cu gandul de al revedea pe baiatul care iti merita admiratia si lucirea din ochi, dar mereu si mereu el iti apare in cale facandu-ti inima sa bata cu putere. Auzi o multime de povesti ce roiesc in jurul tau despre el, despre fosta lui iubita, despre actuala lui iubita, despre fetele cu care mai flirteaza din cand in cand si cu toate astea numele tau nu apare intre toate celalalte. Gelozia infloreste in inima ta asemeni unui trandafir cu spini otraviti si e si mai dureros ca niciodata. Si incerci din nou sa iti spui ca l-ai uitat, dar de data asta e prea adanc infipt in inima ta, e atat de adanc infipt in cat ti-ai dori ca macar pentru o clipa sa iti arunce o privire, doar una si atat, sa iti zambeasca si apoi sa cazi in tacerea vesnica fericita ca el ti-a zambit si ca acel zambet ti-a fost dedicat doar tie.
Lasi capul in jos si incerci sa nu iti lasi lacrimile sa cada, dar ele cad fara incetare, le stergi si iar cad, si cad, cad ... dar pana cand? Pana cand o sa fii nevoita sa plangi pentru un el care nici macar nu iti mai stie numele probabil, pentru cineva pentru care esti doar pustoaica aia cu care a dansat intr-o seara? Inghiti in sec si te culci, cu gandul cu urmatoarea dimineata va fi una frumoasa, ca urmatoarea zi va fi un nou inceput fara el.
Dar adormi si te trezesti intr-un vis perfect, in care el iti atinge mainile si tu te infiori, in care el iti spune ca te iubeste si tu zambesti plina de dragalasenie. In care el e doar al tau si tu doar a lui. In care voi doi impreuna sunteti perfecti. Si devine totul atat, dar atat de real in cat atunci cand e pe cale sa te sarute tresari din vis si iti dai seama ca esti in camera ta, in patul tau iar langa tine nu este nimeni. Iti stergi sudoarea de pe frunte si iti asezi din nou capul pe perna spunandu-ti " Nu, nu am sa mai plang pentru cineva care nu merita!" si totusi in acel momentul totul e atat de imposibil.
Te trezesti in alta zi cand esti pedepsita si afli ca el este afara si simti cum inima ti-o ia la goana pentru ca nu poti sa-l vezi. Nu intelegi de ce, dar da, inima ta bate cu o asa mare putere in cat nu stii ce sa faci sau cum sa reactionezi, te vezi disperata si te infatisezi in fata parintilor tai facand o multime de promisiuni pe care probabil nu le vei respecta niciodata si reusesti sa ii convingi sa te lase sa iesi afara. Si fugi, alergi intr-un suflet acolo unde el ar trebui sa fie sperand sa gasesti ceea ce iti doresti, sa gasesti un om care sa te ia in brate sau macar sa te salute, dar nu, nu o sa gasesti asta. Il gasesti pe acelasi om rece care probabil nici nu te mai rescunoaste sau nu vrea sa o faca.
Te vezi pusa in atat de multe situatii din cauza lui si totusi cea la care asisti in acel moment e cea mai durerorsa. Il vezi zambindu-i unei fete pe care o cunosti de o viata si totusi nu o considerai un pericol, iti vezi prietena privind aceleasi imagine si incercand sa te consoleze din priviri, dar inima ta e zdrobita de ceea ce vezi. Acel zambet, acea gluma, erau alte tale, de ce i le da ei? De ce ea si nu tu? Ce are ea in plus si tu nu ai? incerci sa zambeasti, reusesti sa afizesi un zambet fals, dar totusi lacrimile stau sa iti cada pe obraz. Reusesti sa iti lasi capul in jos si sa pleci. Numai auzi nimic, numai auzi nici macar cum prietena ta iti spune ca nu se merita sa fii suparata. Simti cum inima bubuie in agonie, cum ai vrea sa fi fost tu in locul ei. Iti ridici incet sticla de apa sa o duci la gura, dar nu reusesti, pur si simplu mainile iti tremura prea tare. Iti vezi prietena ingrijorata, vrand sa faca ceva pentru tine , ii spui un fals "Sunt bine" si pleci acasa.
Te trezesti in camera ta, aceiasi camera care iti cunosate toate colturile inimi. Te asezi in pat si privesti in stanga ta, candva ti l-ai imaginat langa tine in pat alintandu-te, dar probabil nu va ajunge niciodata sa stea in locul acela. Inghiti in sec si iti promiti tie ca va veni o zi cand vei fi in locul acelei fete, o zi cand tu vei fi cea caruia ii va zambi. Iti promiti tie ca o sa traiesti alaturi de el cele mai placute momente din viata ta, ca el va fi cel care iti va provoca fiori atunci cand cu buzele iti va atinge gatul scheletic.
Iti duci genuchi la fata si iti lasi lacrimile sa cada din nou. Cand? Cand vei reusi sa faci toate astea? Cand vei reusi sa ai puterea sa ii vorbesti? Cand vei avea puterea sa faci atat de multe pentru el? Si mai ales cat de mult vei mai putea sa rezisti de acum in acolo privindu-l de la distanta fara sa-l urasti, fara sa incepi sa simti ura pentru el? Cand vei fi in stare sa intri in vorba cu el si sa-l tradezi cu o usoare ingamfare, si asta sa ii starneasca curizoitatea, asta sa-l faca sa vrea si mai mult, atat de mult in cat sa nu ii mai pese de restul si sa te vada doar pe tine? Cat vei mai putea sa te uiti la numarul lui de telefon si sa nu-l apelezi?
Atat de multe intrebari care de fapt se rezuma doar la una, "cand?". Da, draga M, atat de multe intrebari pentru tine si atat de putin curaj sa ti le spuna. Atat de putin curaj sa incerce sa te atinga din nou si sa iti simta prezenta langa ea.
Totul, dar absolut totul se rezuma la cand, esti acida si nerabdatoare, si poate asta face sa doara si mai tare, sa doara atat de tare in cat sa iti simti sufletul spintecat si imparitit in mii de bucatele, cele mai mari fiind probabil la el in buzunar, fara sa stie, din pacate, fara sa stie ca inima ta bate atat de tare pentru el.
