Simt cum pleoapele îmi cad peste pupile citind cartea, o pun pe noptieră și imi pun capul pe pernă, dar nu mai pot adormi.
Mă uit prin cameră în speranța de a-mi obosi ochii.
Și observ un tablou pe care sunt foarte sigură că nu l-am mai văzut până acum, are un zâmbet foarte straniu și niște pupile foarte roșii. Mă întorc pe partea cealaltă pentru a nu mai vedea acel tablou.
Dar aud un mic râset. Cred că este mama care iar se uită la filmulețe amuzante cu pisici.
Dar nu o bag in seamă și încerc să adorm.
