Singurătatea...boala grea...cati v-ati simțit singuri? Ca nimeni nu va înțelege? Ca toți sunt împotriva ta? Ca totul e pe dos...ca viata e o porcărie și că nu va știţi rostul în viata asta? Cati nu v-ati contrazis cu voi înșivă?
Eu...eu am un răspuns la toate...m-am simțit singura de multe ori...si încă mă simt...simt ca nimeni nu ma place, nu ma suporta...toti îmi vor răul și sunt împotriva mea...dar oare e adevărat? Nu, nu e...doar subconștientul meu lucrează...pt ca sunt un adolescent...pt ca sunt la vârsta la care eu sunt buricul pământului și totul trebuie să fie ca mine...doar eu am dreptate și doar eu știu adevărul...dar nu e asa...cei din jurul meu îmi vor binele și mă iubesc asa cum sunt eu...doar ca eu sunt închisă în mine...urasc aproape pe toată lumea...sunt o fire ciudata și sensibila...
Am atâtea persoane minunate în jurul meu dar eu nu le accept de ce? Pt ca uneori ma cred ceea ce nu sunt...si Toti facem la fel pt ca Toti trecem prin adolescenta...si toți suntem persoane groaznice care ne credem perfecte când de fapt suntem nimeni...eu am câteva persoane care ma ajuta sa trec peste momentele când mă simt singură sau vreau să-mi tai venele pt ca lucrurile nu sunt cum vreau eu...adica roz...si când adevărul e crunt...dar când fac prostii cine ma scoate din ele? Mami? Tati? Dodica? Iubitul? Eu? Sau pur și simplu mor? De fapt toate aceste persoane ma salvează și mor de rușine când îi dezamăgesc si le greșesc... Dar asa sunt eu...gresesc și îmi îndrept greșeala cat de repede pot ca sa ma revanșez pt tot
