Reflexia Iubirii

A doua lume

Cad, iar Sebastian ma prinde. Sta si se uita mirat la mine, tinandu-ma strans. Cred ca e timpul sa ma ridic. Ma uit in jur si vad copacii inalti, cu flori albe. La cea mai usoara adiere a vantului, petalele se scutura si se frang la pamant. Teama imi dispare si frumusetea din jurul meu ma hibnotizeaza.
-De ce ma aflu aici? il intreb pe Sebastian in timp ce ma uit innebunita in jur.
-Sa ma ajuti sa il prind pe vraci.
-Cum sa te ajut? Sunt doar o simpla fata! inca admir frumusetea florilor de cires.
-Nu, nu esti, altfel nu ai fi fost aici.
-Asculta, tot ce am facut la viata mea au fost lucruri normale,iar din lucruri normale nu iese nimic extraordinar.
-Dar din oameni extraordinari ies!
-Nu e nimic special la mine, si cred ca stiu mai bine decat tine asta... tac si ascult crengile ciresilor precauta.
-Ce e?
-Am un sentiment rau, ceva nu e bine... JOS! il trag pe Sebastian la pamant.

O pasare cu patru ochi si doua ciocuri zboara si imi ia cheia de la gat. Sebastian isi scutura mainile, asteptand nu stiu ce sa se intample, pe urma scrasneste din dinti si sare sa prinda pasarea.

Asa saritura nu am vazut in viata mea. S-a ridicat 7 metrii inaltime si a prins pasarea imensa de picior. Cad amandoi printre crengile ciresilor. Ma duc sa vad ce se intampla, dar pana sa ajung pasarea era deja moarta. Zacea pe jos acoperita de sange cu o creanga infipta in gat. Sebastian imi aduce cheia si mi-o prinde la gat. Picaturi de sange ii colorau trupul si fata.
-Ai grija de ea!
-Ce s-a intamplat acolo?
-Una din creaturile vraciului. Iti vrea cheia!
-De ce? Ce e asa important la ea?

Sebastian se apropie si se uita atent la ea.

-Are cristalul oracolului, te lasa sa treci dintr-o lume in alta, de asa ai putut sa vii aici.
-Si de ce o vrea?
-Ca sa poata invada lumea ta, evident!
-Asa deci..., dar chestia pe care ai facut-o cu mainile, trebuia sa se intample ceva?
-Da, dar catusele imi iau puterile si ma reduc la abilitati aproape umane.
-Catuse? Ce catuse?

Ridica mainile si scutura din inchejeturi, lacatele de la mana lui se aprind intr-un verde fosforescent care se duce odata cu miscarea.
-Scutura-le iar! simt o caldura in piept.

Fara sa intrebe executa ce i-am cerut. Ma uit la cheia de la gatul meu si vad ca piatra capata acelas verde precum lacatul. O scot si si bag cheia in gaura. O rasucesc iar bratarile cad.

O stralucire puternica imi orbeste privirea iar din ea apare Sebastian cu totul schimbat. Doua urechi apar din parul lui negru si ravasit iar ochii lui albastrii se schimba intr-un rosiu sangeriu. Poarta haine de samurai cum am vazut in cartile antice cu razboinici japonezi. O coada stufoasa ca de vulpe serpuieste in aer. Un ranjet ii dezvaluie caninii ascutiti ca de vampir. Voi desena imaginea asta si o sa o agat in camera.
-WOW, Sebastian, arati... (urma sa ii zic ca arata superb in hainele astea cu ploaia de petale din spate, dar m-am rezumat doar la) wow.
-Hai sa te duc in sat.
-Dar trebuie sa merg acasa? Mama si tata sigur isi fac griji fiindca m-am evaporat asa.
-Timpul pertecut aici nu e ca cel din lumea ta. O zi in vale dureaza sase orein spatiul oamenilor. Teoretic lipsesti de circa 15 minute.
-Pai si cum ma intorc?
-Pui asa multe intrebari!
-Imi pare rau ca nu sunt familiarizata cu goana prin alte dimensiuni.
-Jiji stie mai multe, te duc la ea.
-Cine e Jiji?
-Iceteaza!
-Cu ce? zic chicotind.
-Uhhh