Începeam sa-l vad destul de des si am devenit interesată din ce in ce mai tare de persoana lui. Evident ca nu puteam ajunge la el deoarece 1. Nu știa ca exist; 2. Nu aveam prieteni comuni; 3. Si era prea dubios sa ma bag cu el in seama fara nici un motiv...
Asa ca am început sa-l privesc de la distanța rămânând o enigma pentru sufletul meu dornic sa-l cunoască.
Începeam sa-l uit si sa-mi aduc aminte de el, adică de aspectul lui ❤️ doar cand vedeam un tip elegant -asa cum era si el-. Timpul a trecut, dar brusc, vara trecută cand eram in cel mai plictisit moment al vieții, imi adusesem aminte de chipul sau angelic 💭. De atunci nu-l mai pot uita 😒. E asa chinuitor pentru psihicul meu sa nu stiu cu e de fapt. Stau cu aproape fiecare băiat care-mi iasă in cale doar in speranța sa-l uit, dar fostul si actualul il cunosc, prea bine inca, iar momentan nu pot sa nu ma gândesc ca intr-o zi prin intermediul actualului o sa fac cunoștința cu el.
*pentru actualul nu simt nimic in afara de greață pentru ca e Inrait al romanticului care mie imi crează repulsie si tot ii bat apropouri sa ieșim cu mai multi, implicit si Nick, dar e prea obsedat de mine ca sa imi facă pe plac si sa nu mai ieșim NUMAI NOI DOI 😑😑😑*
Ii scrisesem lui Nick de vreo trei ori acum ceva timp, dar mi-am dat seama ca doar il enervez scriindu-i asa ca am renunțat + ca nu eram eu cand încercam sa-i vorbesc, ma transformam intr-o obsedată fara viața socială 👌🏼.
Nu stiu ce ar trebui sa fac, de cunoscut nu pot, de uitat am încercat, dar EFECTIV orice băiat imi aduce aminte ca nici unul nu o sa mi-l scoată din cap... E asa obositor încât am impresia ca la un moment dat o sa înnebunesc de-a dreptul 😞
CITEȘTI
Hope?! My life is a joke!
RomanceȘtii... peste tot auzi: "Speranța moare ultima!", iar uneori chiar asa si e, dar oare si in cazul lui Hanna?
