Un Pumn? Sau.. Poate O Imbratisare...

CAP I. Prima confruntare!

20 septembrie... E destul de liniste afara... Merg incet si emotionat spre primul meu meci de box... Buzele imi tremura, fruntea imi transpira incontrolabil, mana in care tin geanta cu echipamentul tremura ca mana unui batran... Drumul parca e din ce in ce mai lung.. Merg... Dar nu ajung nicaieri! "Ce sa fie? Oare sunt bonlav? Sau.. Imi e teama ca as putea fi batut sau mai rau.. Facut de ras in fata oamenilor care ma stiu?... De ce eu? De ce azi?"... Cel putin astea erau intrebarile si gandurile care imi invadau mintea dandu-mi mai multe motive sa arunc geanta si sa ma intorc acasa alergand ca un copil.
In acel moment m-am oprit pe loc si am ascultat putin briza care sufla usor, astfel imi aduc aminte de ce spunea antrenorul meu: "Lex.. O sa ajungi sa intri si in ring odata si odata, crede-ma, o sa te temi, vei vrea sa te intorci,dar, afla de la mine, totul tine de psihic, mintea ta sa fie limpede, termina totul frumos si usor!" ..
Pana sa ajung in acel loc, mi-am repetat asta in gand: "Frumos si usor! Frumos si usor!"
Intrat acolo, am scapat geanta din mana, persoana care era in acel loc, in fata ringului era chiar prietenul meu... Ei bine.. Ar fi ramas prietenul meu daca nu ne certam in acea seara... In fine.. Detalii...

-Mai sa fie! Daca nu e chiar Lex! spune acesta zambind sarcastic.

-Hai sa nu incepem de pe acum Red... O sa reglam toate conturile intre cei 4 stalpi!

-Crede-ma ca deabia astept!

Dupa aceasta discutie ma retrag ganditor in vestiar unde ma astepta antrenorul si prietenul meu care mi-a recomandat, sau mai bine spus, mi-a pus manusile pe pumni.

-Lex! striga antrenorul, credeam ca nu o sa mai apari!

-Hai mai Lex mai... Incepeam sa am dubii! Spune Eric atunci cand ma vede.

-Hei antrenorule! Ce zici mai Eric? ii salut eu increzator si cu zambetul pe buze.

-Stii... Mai Lex.. am aflat cine v-a fi adversarul tau din aceasta seara.. E..

-Red! spun eu intrerupandu-l.

-Da! Si pentru aceasta v-a trebui sa dai totul! Nu te-am antrenat degeaba atata timp...

-Asa e domnule! Fii fara grija, o sa scutur praful rigului cu spatele nemernicului!

-Mai sunt 10 minute inainte de prima repriza, incepeti pregatirile si veniti in 7 minute spre ring! Spune atunci domnul George, prezentatorul.

-Haide, ar trebui sa te echipezi.. adica eu nu stiu cum de nu esti echipat inca! spune antrenorul ridicand tonul.

Acestea fiind spunse, imi iau sortul negru cu dungi albe si manusile in maini, iau halatul care avea numele salii de antrenament scris pe spate si inaintez cu capul jos inspre ring.

-In coltul din dreapta, avand 78 de kg, 1.84m, 11 meciuri din care 9 castigate cu K.O. si 2 pierdute, nimeni altul decat: REEEEDDDD ASHEEERRRRR!

Imediat cum Red isi facu intrarea, sala izbugnise in aplauze, el sarea de pe un picior pe altul cu mainile sus, zambind si aruncandu-mi cate o privire care parca spunea: ''Esti al meu!"

-In coltul din stanga, avand 74 de kg, 1.81m, isi face debutul noul nostru challenger, LEEEEEEEEX SOOOTTOOOOO!

In acel moment am intrat, piedestalul pe care inaintam parca se subtia, era o liniste destul de apasatoare, atat de apasatoare incat facea sa para ca aplauzele prietenilor si cunoscutilor mei nici nu existau...

-Vreau un meci curat baieti, stiu ca Red a mai auzit asta dar eu sunt obligat prin regulament sa repet: Nu aveti voie sa va muscati, loviti cu piciorul sau sa va puneti piedica, orice lovitura in spate este nepermisa, dati din cap ca sa imi dau seama ca ati inteles!-in acel moment am dat ambii din cap- OK! Sa va vad manusile! Luptati!

Atat a fost, am auzit clopotelul si am inceput a sari de pe un picior pe altul, tinand garda sus si pregatindu-mi urmatoarele lovituri...