Moving in America

Wrong side of Heaven

Cred că cu toții ne-am întrebat ce este moartea. O simplă răsfoire a dicționarului îți poate răspunde la această întrebare: "MOÁRTE, morți, s. f. 1. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces".

Dar dacă această definiție nu se aplică în cazul tuturor? Știu că deja te gandești că trebuie să caut ajutor (eventual într-un spital de boli mintale), dar să îți explic cum stă treaba.

16 decembrie 2015 poate fi considerată ziua morții mele. Tot ce știam, tot ce am realizat până la acel moment a fost lăsat în urma, cu o viteză amețitoare, de 260 de kilometri pe oră, pe pista de decolare a Aeroportului Henri Coandă din București. Cred că era ora 3 dimineața, când am dat ultimul mesaj de pe numărul ce începea cu "07".

Nu, nu mă duceam în vacanță și nu-ți imagina că ăsta e primul episod din serialul "Lost".

Cu o seară înainte, a trebuit să-mi iau rămas bun de la toți oamenii la care țineam și să mă îndrept spre un "viitor mai bun". Sau cel puțin așa se zice.

Cred că pentru unii oameni, ideea de a pleca peste hotare poate părea foarte interesantă . Da, și eu fac parte din acești oameni. Sau făceam.

Pare simplu ca doar să-ți faci bagajele și să pleci, dar nu îți dai seama de lucrurile care îți vor lipsi decât atunci când este prea tarziu pentru a mai schimba ceva. Nu m-am gândit nici măcar o secundă că o să-mi fie așa de dor de prieteni, de zilele pe care le petreceam de dimineața pana seara afară sau de gustul Piadinelor pe care le savuram la cafeneaua din colț. Nu m-am gândit că o să-mi fie dor să fiu salutată de oameni necunoscuți pe stradă sau să fiu o persoană ce mereu își atinge "obiectivele", imortalizând imagini ce mai apoi vor ajunge pe Facebook, cu descrierea "(c): Andreea Loghin mulțuumescc". Am zis că "este imposibil să nu îmi fac prieteni și aici" şi că "sigur o să găsesc persoane minunate oriunde aș merge", dar acum după aproape 4 luni de când am "murit" pare că încă sunt legată de trecut. Trăiesc prin ceea ce cei de "acasă" îmi povestesc, ca și cum aş fi acolo, nu 671459230290183918916 kilometri mai așa (cel puțin așa se simte).

Buddha a spus: "Nu rămâne în trecut, nu visa la viitor; concentrează-ți mintea asupra prezentului.", dar cred că îl prefer mai mult pe Lord Byron ("Să nu pierdem nimic din trecut. Cu trecutul se clădește viitorul.").