Moving in America

Struggles of being Bilingual

Nu este unusual să cunoști mai mult de o limbă în secolul 21. Majoritatea celor ce citesc acum postarea asta, probabil știu română și engleză, română și franceză etc. Dar v-ați gândit vreodată cum este să vorbești și să auzi aceste 2 limbi în fiecare zi?

Cam așa sunt eu.

Cred că prima dată când am avut contact cu limba engleză a fost când eram la grădiniță. De atunci și pana azi, la cei cinsprezece ani ai mei, engleza a făcut parte din viața mea. La școală, când am mai fost în afara țării, aproape peste tot. Dar niciodată nu am folosit engleza ca în ulimele patru luni.

Când am venit aici, am intrat la școală direct în semestrul 2. Încă Îmi aduc aminte ziua aceea de vineri cand am pășit în școală și m-am dus sus, la sala 201, pentru turul școlii. Era în jur de 7:45 AM când am intrat la prima mea oră.

Mă simțeam ca un elev de clasa întâi. Toți ochii erau ațintiți asupra mea. La un moment dat profesorul mi-a zis ceva, dar eu bineînțeles că eram într-un fel de stare de șoc așa că nu am înțeles . Mă uitam la el ca vițelul la o poarta nouă, așteptând să repete. Până la urma, colegii mi-au șoptit "Du-te și arăta-i orarul". M-am prins, într-un final, că se refereau la hârtia pe care o țineam strâns în mână și m-am dus spre catedră.

Au urmat întrebările de genul "De unde ai venit?" etc și după am continuat ora.

Am depus un efort supraomenesc ca să pot urmări monologul profesorului. La finalul orei mă durea capul îngrozitor și deja eram cu gândul să sun pe cineva să mă ducă acasa și să stau toată ziua în pat. Dar știam că acest lucru nu se va întâmpla așa că am renunțat și m-am dus la următoarea ora și tot așa.

Prima zi a fost incredibil de obositoare din toate punctele de vedere.

Când mi se punea o întrebare, o înțelegeam ca atare, în engleză; nu mai stateam să o traduc, dar când venea vorba să răspund, rămânemam uitându-mă vreo 20 sau 30 de secunde gândindu-maă cum să formuez cât mai bine răspunsul în engleză.

În timpul orelor, îmi era peste puteri să ascult predarea și să și notez ceea ce auzeam. Uneori înțelegem ceea ce profesorul dorea să zica, ideea principală, și o notam pur și simplu în română.

Pot să spun ca primele 2 luni au fost groaznice. Nu puteam vorbi ca lumea sau deloc și când în sfârșit reușeam să leg 2 cuvinte, rămânem în mijlocul propoziției încercând să-mi aduc aminte ceea ce voiam să zic, pentru că începând cu momentul în care gandul mi se înfiripa în minte și până când mușchii feței se contractau, pentru a spune ceea ce voiam să spun, eu trebuia să traduc și formulez acel gând și undeva în acest proces bineînțeles că mă blocam. Nu reușeam să despart româna de engleză și să gândesc ori în una ori în alta. Gândurile-mi erau amestecate și împărțite între aceste 2 limbi.

Eram așa panicată și îngrijorată că nu o să reușesc să vorbesc bine any time soon încât am început să îi întreb și pe alți colegi, despre care am aflat că limba lor natală este alta decât engleza, în cât timp au reușit să se adapteze . Am auzit răspunsuri de genul 2 ani, 4 luni, 6 luni, 1 an și deja începusem să mă sperii. Mă gândeam "Nu o să rezist atâta timp așa. O să înnebunesc."

Dar acum dupa 4 luni sunt foarte liniștită și confidentă. Am realizat că ceva s-a schimbat alaltăieri când am cunoscut o fată foarte drăguță, născută în România, dar ce trăiește în State de peste 2 ani. A venit aici încă din clasa a 5-a și vorbește engleză fluent. Am stat de vorbă cu ea în jur de 2 ore. Ceea ce am observat este că acum îmi este foarte ușor să trec de pe o limbă pe alta și să gândesc ori în română ori în engleză. Nu mai stau să îmi traduc nimic, pur și simplu vorbesc. Și asta i se întâmplă și ei. Jonglăm cu aceste 2 limbi foarte ușor. Nu mă gâdeam că o să reușesc prea curând să fac acest lucru, având în vedere că acasă vorbim în română.

Acum îmi dau seama de ce Federico Fellini a zis că "O limba diferită este o viziune diferită asupra vieții.". Este foarte adevărat că ai o anumită personalitate în funcție de limba pe care o vorbești și de asemenea este adevărat că iei decizii mai bune atunci când gândești în altă limbă other than your own.