Hate that I love you!

Capitolul 9

Capitolul 9


Bineinteles drumul spre casa mea nu a durat mult, cand Patrick a parcat masina in fata garajului m-am intors spre el si l-am intrebat "Dori- Vrei sa intri? Nu vreau sa te fac sa astepti." S-a uitat la mine pentru o secunda "Da am sa intru. Cine stie cat iti ia sa te schimbi."mi-a spus razand.

Am iesit amandoi din masina si ne-am indreptat spre usa. Intretimp mi-am scos cheile. Cand am ajuns in fata usi, am incercat, sa vad daca e dechisa, dar desigur, era inchisa. La ce ma asteptam, sa fie ai mei acasa inaintea mea? Mda asta ar fi o minune.

"Simte-te ca la tine acasa, serveste-te cu ce vrei. Oricum faci parte din familie."i-am spus eu, urcand scarile spre camera mea. Dupa 5 minute, cand am coborat l-am gasit pe Patrick in bucatarie, rasfoindu-mi albumul. "Sunt gata!"i-am spus eu. Patrick s-a intors spre mine zambindu-mi "Al cui e albumul?"m-a intrebat el. "Al meu."i-am raspuns cu un zambet timid. "E frumos, tu l-ai facut?"m-a intrebat uimit. "Da, eu l-am facut, si pozele sunt facute de mine si si editurile."i-am raspuns eu. "Wow!! Si pozele cu tine sunt uimitoare, esti frumoasa!"mi-a raspuns zambind, ridicandu-se si indreptandu-se spre usa. Eu am ramas uimita, iar dupa cateva secunde i-am raspuns "Multumes!". Chiar nu ma asteptam sa imi zica asa ceva.

Am iesit amandoi din casa si ne-am urcat in masina. Drumul pana la el acasa a fost unul si mai scurt, deoarece sta aproape de mine.

Cand am intrat in casa am ramas surprinsa. Casa, ca si constructie era ca a mea, doar interiorul era diferit. Cum intrai in casa pe stanga era sufrageria, care era crem, cu o canapea ,in fata canapelei unu semineu, deasupra caruia era un televizor. La dreapta si stanga de canapea erau fotoliile. in partea stanga a camerei era un sistem audio si o chiatara; iar in partea dreapta a camerei era un mic bar. Pe peretele de langa bar erau puse cateva poze. "Ma duc sa ma schimb. Simte-te ca acasa."mi-a spus Patrick, dupa care a urcat pe scari.

Am intrat in bucatarie, care aparent era mobilata ca bucataria noastra, doar ca in loc sa fie crem cu maro, era alb negru. Dupa cateva minute, m-am intors in sufragerie, unde m-am dus direct la sistemul audio. Am vazut ca la sistem era at.asat un iPod. I-am dat play si ce sa vezi Thirty Seconds To Mars- Birth a inceput sa se auda prin toata sufrageria. M-am uitat prin iPod-ul lui si am realizat ca asultam aceeasi muzica. M-am tot uitat, pana cand am gasit ce cautam, Lawson-Learn to love again. M-am asezat pe canapea si am asteptat, cantand. Cand am ajuns la refern, m-am oprit si aud "That you and I could learn to love again
After all this time
Maybe that is how I knew you were the one
That you could still believe in me again
After all our trials
Maybe that is how I knew you were the one."l-am vazut pe Patrick cantand si dansand. Era intr-o pereche de blugi, cu o bluza cu maneca lunga care la gat avea forma de V.


"Vad ca iti place playlist-ul meu."mi-a spus Patrick. "Da, normal ca imi place, e cam ca si al meu."i-am spus eu razand. "Oh serios? Ai iPodul la tine?"m-a intrebat Patrick. Am dat din cap afirmativ, dupa care Patrick "Da-mi te rog iPodul!". Dupa tonul voci era mai mult un indemn, decat o rugaminte, dar s-a uitat la mine cu niste ochi de catelusi, pe care nu puteam refuza, asa ca i-am dat iPod-ul meu.

A bagat iPod-ul meu in locul iPod-ului sau. Dupa cateva secunde Hurts-Blod, tears and gold a inceput sa se auda prin camera.
"Love grows cold
Blood, tears and gold
Won't make it any better.
I never let you down, baby, baby.
I never let you down, baby, baby.
And it won't get any better
Blood, tears and gold..." am cantat deodata. Patrick s-a uitat la mine si mi-a zambit. A facut cativa pasi spre mine si mi-a spus "Ai o voce superba,Lexie." Nu stiam ce sa fac, am inceput sa ma inrosesc dupa care am resusit sa ii spun "Multumesc! Si tu ai o voce... Superba."

"Merci, Lexie. Un lucru nu il inteleg la tine. De ce iti ascunzi talentul?"dupa ce am auzit ce mi-a spus mi-am cuprins cotul drept cu mana stanga si ma uitam la podea. Cand deodata in fata mea apar picioarele lui Patrick. "Lexie, uita-te la mine."mi-a spus el. Imi era prea rusine ca sa ma uit, iar deja ochii mi se umezeau. Atunci cu o mana Patrick m-a prins de barbie si m-a obligat sa ma uit la el. Vedeam prin ceata, dar tot ii puteam vedea perfect ochii aceea albastri. Intr-un final am reusit sa imi fac crurajul sa rostesc cateva vorbe. "Pentru ca nu cred ca sunt suficient de buna..." Vroiam sa continui, dar nu mai puteam, imi curgeau lacrimile pe obraji inrositi... Patrick s-a uitat la mine, mi-a zambit, mi-a sters lacrimile, dupa care m-a strans in brate. Nu stiam cum sa reactinez, dar ma simteam prea bine, asa ca l-am imbratisat si eu. "Lexie, daca nu ai stiut pana acuma, iti spun eu. Esti extrem de talentata. Si mi-as dori ca si alti sa iti cunoasca talentul." mi-a spus Patrick. Nu puteam gasi cuvinte, asa ca am dat din cap.

Ma simt atata de ciudat, Patrick e primul care m-a incurajeaza sa imi arat talentul. Da si cei din familie ma incurajeaza, dar vorbele lor nu ma motiveaza, cum fac vorbele lui Patrick.

Am trecut repede peste toate gandurile, cand am observat ca Patrick a oprit muzica. "Mergem?"m-a intrebat el.
"Da,mergem."

Dupa cateva minute amandoi eram in masina si gata sa exploram restaurante.
"Avem vreun pland de bataie sau mergem la nimereala?"l-am intrebat eu. Aveam cateva ideei, dar el a venit cu ideea asa ca il las pe el. Stiu ca e urat din partea mea, dar imi place sa imi petrec timpul cu el, asa ca de ce sa nu profit?
"Nu, nu prea am un plan; sau am putea merge mai intai la "The Pink Door" , pe urma "Canlis Restaurant" si ultimul ar fi "SkyCity Restaurant". Ce zici? E bine asa?"m-a intrebat.
"Da, e bine!"
Pentru oricine care cunostea restaurantele, stia ca nu is cele mai ieftine, dar se pare ca nici in familia lui Kevin banii nu reprezinta o problema.
Primul restaurant, "The Pink Door" a fost unul uimitor, dar parerea mea nu era pentru aniversarea lor. Chiar cand ne-am urcat in masina, Parick s-a intors spre mine "Ce zici, nu mai bine mergem mai intai la "SkyCity Restaurant" si pe urma la "Canlis"?" "Ba da, e mai bine? "SkyCity Restaurant" e mai aproape."i-am raspuns eu.
Am vizitat si "SkyCity Restaurant" si ar fi fost un restaurant bun, dar din pacate, nu mai aveau locuri. " Se pare ca norocul nu e cu noi."i-am spus eu lui Patrick. "Ei lasa, mai avem un restaurant."mi-a spus el zambind.
Cand am ajuns la "Canlis Restaurant" am ramas surpinsa. E singurul la care nu am fost. Din exterior semana cu o vila de vacanta. Cu o gradina superb aranjata si cu o viziune spre ocean. Am ramas pe loc pentru cateva secunde, pana cand am simtit o mana pe spatele meu, care m-a impins spre restaurant. Aveam noroc ca nu m-am imbracat prea casual.
"Sa inteleg ca e prima data aici?"m-a intrebat Patrick cam amuzat de reactia mea. "Dap!"a fost singurul meu raspuns.
"Ei bine daca tot e prima data ce zici, ramanem sa mancam?"m-a intrebat. "Nu stiu daca ar trebui-" am vrut sa continui, dar ca si un semn stomacul meu a inceput sa chioraie. Perfect... "Am sa iau asta ca pe un da!"mi-a spus el razand.
Am intrat in restaurant, unde am fost intampinati de o chelnerita. "Aveti rezervare?"ne-a intrebat ea, zambind. "Nu, nu avem, dar am dori o masa pentru doi, daca se poate."a spus Patrick. "Lasati-ma sa verific !" Dupa cateva momente chelnerita s-a uitat la noi si ne-a spus "Aveti noroc, urmati-ma!"
Am urmat-o pana la o masa, asezata chiar langa fereasta. Era o priveliste minunata, mai ales ca apunea si soarale. Ne-am asezat la masa,iar chelnerita ne-a adus meniurile. "Cu ce bautura va pot servi, pentru inceput?"ne-a intrebat chelnerita uitandu-se la Patrick, zambind. "Eu as vrea o cafea, iar pentru domnisoara, Lexie, ce doresti?"m-a intrebat el."Mie un Green Apple, te rog."i-am spus eu. "Sigur, pana atunci va las sa va decideti!"ne-a spus ea, plecand." Nu prea stiu de tine, dar mie nu mi-e asa foame."mi-a spus Patrick zambind. "Eu ma gandeam sa iau o salata greceasca, deci cum vezi nu mi-e nici mi-e asa foame."i-am raspuns eu. "Ce buna idee!"
Dupa cateva momente chelnerita s-a intors, cu cafeaua lui Patrick si cu bautura mea. Si-a scos un carnetel si ne-a intrebat "Deci cu ce sa va servesc?" "Doua salate grecesti, te rog."i-a spus Patrick. "Imediat."ne-a spus ea.
Cand nu am mai vazut-o mi-am intors privirea spre Patrick. Am stat cateva secunde in liniste uitandu-ne unul la celalat, pana cand nu am mai rezistat si m-am uitat in alta parte. Atunci m-a intrebat "E totul in ordine?"
Mi-am intors din nou privirea spre el si am inceput sa vorbesc "Da, doar ca ma gandeam la ziua de luni." S-a uitat confuz la mine, dupa care m-a intrebat " De ce te gandesti la ziua de luni?" "Pentru ca ar trebui sa o las Sam sa fie in centrul atentiei."i-am raspuns eu.
"De ce vrei sa te las asa usor? Nu vrei sa lupti?"
"Ba da, vreau sa lup, dar ea are mai multa nevoie de spectacolul acesta, decat am eu nevoie. Eu nu trebuie sa te impresionez, nu vreau sa te impresionez, asa cum o face ea."i-am spus eu. Chiar nu imi dau seama de unde imi vine cateodata curajul acesta. "Lexie, tu nu trebuie sa ma impresionezi, pentru ca ai facut deja asta, prima data cand ne-am intalnit. Si de atunci tot continui sa ma impresionezi, dar daca asta vrei, daca vrei sa o lasi pe Sam sa fie in centeul atentie, bine, treaba ta. Sa nu regreti." "Nu am sa regret."i-am raspuns eu incapatanata.
Dupa alte cateva clipe, monentul nostru tensionat a fost intrerupt de chelnerita care ne-a adus salatele. "Pofta buna!"si cu asta a disparut.
Am mancat in liniste. Dupa ce am terminat Patrick s-a dus sa vorbeasca pentru rezervarea de saptamana viitoare.

In mai putin de 5 minute s-a intors si s-a asezat la masa. "Am facut rezervarea. E pe numele meu."mi-a spus el dupa care a continuat. "Lexie.. Imi pare rau ca m-am rastit la tine, nu trebuia sa reactionez asa."in tot acest timp se uita in ochii mei si simteam ca ma topesc. "Nu e nimic, si eu am cam exagerat."
Am mai stat cateva minute in restaurant, Patrick s-a dus sa achite nota, dupa care ne-am indreptat spre masina lui.
"Stii, Lexie, nu am inteles de ce ai plecat asa repede, atunci cand am cantat impreuna."a spus el, pornind masina. Sincera sa fiu, daca stau sa ma gandesc mai bine, nici eu nu stiu de ce am plecat. "Nu stiu.. A fost ciudat si nu stiam cum sa reactionez, era ora mea libera si nu ma asteptam ca cineva sa fie acolo." "Ai dreptate, nici eu nu ma asteptam sa gasesc pe cineva. Prima data am vrut sa stau sa vad ce vei canta, dar cand am auzit ce ai inceput sa canti m-am gandit ca ar fi frumos un duet."mi-a spus el, privind mai mereu drumul.

Drumul spre casa mea a fost unul destul de lung. "Am ajuns!"m-a anuntat Patrick. "Da, pai, mi-a placut sa imi petrec timpul cu tine si multumesc pentru cina. Ne vedem maine." Vroiam sa cobor din masina cand Patrick m-a prins de brat. "Lexie, mi-a placut ziua de astazi si oricand vrei poti sa treci pe la mine;si eu iti multums ca ai venit cu mine si m-ai ajutat. Sper ca totul sa iasa asa cum trebuie." I-am zambit si l-am imbratisat. Nu stiu ce mi-a venit, pur si simplu am vrut sa il imbratisez, dar se pare ca si el a vrut,pentru ca mi-a raspuspuns imbratisarii.

Am coborat din masina si m-am grabit spre usa. Am incercat usa si ca prin minune s-a deschis. M-am descaltat si m-am dus in bucatarie, unde i-am gasit pe ai mei impreuna cu Jess si Kevin.
"Hei,Lex! Acuma vi si tu cand noi plecam?"ma intreaba Jess. "Asa se pare."i-am raspuns eu, indreptandu-ma spre frigider ca sa scot o sticla cu apa. "Bine, lasa ca vorbim noi altadata."mi-a spus ea, imbratisandu-ma. Ne-am luat ramas-bun de la ei, dupa care mama se intoarce spre mine si ma intreaba "Pe unde ai fost?" Wow, mama cat de direct.
"Am fost cu Patrick sa cautam un restaurant pentru vinerea viitoare, pentru aniversarea lui Kev si Jess."i-am raspuns eu pe un ton destul de plictisit. "Da parca nu il suportai pe Patrick, ce s-a intamplat? Incepe sa iti placa de el?"
 "Mama, ai baut ceva? Normal ca nu imi place de el, dar avand in vedere ca vinerea viitoare e aniversarea lor(Kev&Jess) Patrick s-a gandit sa organizeze o cina surpriza pentru ei."i-am explicat eu calma, dar totusi usor, usor incepand sa ma enervez.
Am observat ca mama nu a mai zis nimic, asa ca am urcat in camera unde m-am trantit in pat. Mi-am scos telefonul, l-am deblocat si am sunat-o pe Aria.

*********************************************************************************************Ok stiu ca mi-a luat un secol sa postez, dar am inceput si scoala si s-au intamplat si alte lucruri. Sorry! Anyway aici este capitolul 9:) Enjoy si Sarbatori Fericite!:):*