1. Resemnare

84 12 18
                                    

Îi priveam pe amândoi stând la masă, sunetele tacâmurilor îmi produceau oarecum o durere în suflet. Cum poți să fii atât de egoist? Mă intreb cum le alunecă mâncarea pe gât? Îmi las privirea sa cada în farfuria ciobită, felia de pâine unsă cu gem acru îmi producea scarbă. Asta am mâncat și ieri și azi. Probabil și mâine. Mirosul cărnii prăjite din farfuriile lor îmi făcea stomacul să scoată sunete îngrozitoare însă trebuia să mă resemnez. Puteam să cad lată și tot nu primeam altceva. Aș fi vrut să am măcar un sfert din curajul tatălui, să pot să spun cu voce tare că merit și eu să stau la masă, să mănanc mâncare, nu resturi. Însa știam că daca voi îndrăzni să spun ceva cina îmi era o cană de apă. Nu eram doar săracă, eram condamnată, eram condamnată să duc o viața mută în care cuvântul meu nu exista. Prin gaura perdelei vedeam crengile copacului bătran, se mișcau alene. Imi era sete, îmi îndrept privirea din nou spre masa lor uitându-mă cu poftă spre paharele lor pline. Imi trec limba peste buzele uscate și îmi dreg vocea, însă nimic. Nici măcar nu se uitau la mine, mâncau mecanic ca și cum nu eram acolo. Așteptam să se ridice de la masă, ca eu să pot sa plec. Prefer să urc în camera mea, asta dacă o pot numi așa, era un pod însă măcar eram mulțumită că am ceva deasupra capului. Of tată, îmi lipsești atât de mult! Imi e dor de mângâierile tale, de cuvintele tale pline de căldura. Nimic din ce mi-ai promis nu s-a adeverit însa mă mulțumesc și cu atât. Poate unii o duc și mai rau. Imi priveam mătușa cum îsi șterge gura cu colțul feței de masă iar el cu ajutorul manecii. Ea îsi întoarse capul privindu-mă cu ochii mijiți, se putea observa disprețul in ochii ei sticloși, deși părea o femeie dichisită nu era decât o dependentă de alcol, defapt amandoi. Doar o sticlă cu alcol in casa îmi aducea liniștea nopții. Știu că mâine v-a trebui să muncesc din nou, altfel se v-a isca scandalul. Ca să nu mai zic de foamete, eram obișnuita să mă culc doar cu o coajă uscată de paîine. Nu puteam sa îi condamn, nu eram a lor, eram o povară în schimb erau mulțumiți cât timp le aduceam ceea ce doreau.
— Ce s-a intâmplat nu îți e foame? 
 
O priveam tăcuta cum îmi ia felia de pâine aruncând-o in curte. Nu îmi parea rău, oricum nu o mâncam, nu avea să îmi țină de foame.
— Plecăm la domnul Gray, să faci foc pe când ne întoarcem.
— Da doamnă! O dată ușa închisă în spatele lor, mă ridic din colțul sobei închizând ușa cu zăvorul. In timp ce adunam farfuriile lor observ o mică bucățica de os, încep meticulos și desprind resturile de carne, avea un gust bun, însa nu era destul. După câteva minute în care am spălat și așezat totul la locul lor, îmi iau haina pe mine și ies afară. Un ghem de blană sură se izbi de picioarele mele, bietul cațel era atât de slab, mă consolam știind că măcar el mâncase acea felie de pâine.
— Haide băiete e timpul să taiem lemne, curând or să vina iar casa e rece. Il iau în brațe simțind mirosul de pământ și blană udă. Băiete puți! Il las jos lângă grămăjoara de lemne și iau toporul începând să tai. Imi simțeam spatele blocat iar mâinile mă usturau. Las toporul jos și îmi trec mâneca aspra peste frunte. Zâmbesc mândră de treaba facută și încep să încarc gălețile.
  O oră mai târziu stăteam în fața sobei privind flăcările roșii, sunetele lemnelor ce trosneau mă calmau. Astăzi a fost o zi plină, însa oare ce avea să aducă ziua de mâine? Prind cu mâinile o bucata de lemn și o arunc în mijlocul flăcărilor după care mă ridic îndreptându-mă spre odaia mea.
Imi simțeam spatele junghiat cu fiecare treaptă urcată însă nu mă plang, intru și închid ușa știind că e posibil să am invitați nepoftiți. Mă dezbrac de haine impăturându-le frumos după care le asez măsuță. Trec mâna peste geam lăsand stelele să își arate frumusețea. Ador să adorm privind stelele, tata obișnuia să îmi spună că acolo merg sufletele nobile și curate. Mă întreb dacă tata mă vedea de acolo, dacăe mândru de mine. Stomacul începea să sune din ce în ce mai tare așa că mă răsucesc pe salteaua îngustă trăgand pătura pâna în jurul gâtului. Casc cu poftă și mă las pradă somnului. Noapte buna tată!

SardarUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum