Amor

Capitolul 1

Am intrat în casă lăsând geamantanul la ușă, am înaintat cu pași mici și am avut tendința să-l strig pe tata, dar mi-am amintit că acesta va veni mult mai târziu să mă vadă. Am zâmbit analizând fiecare perete, fiecare colțișor din cameră fiind surprinsă plăcut.

Nerăbdătoare intru în camera cu uşa deschisă, aceasta fiind camera mea după cum arătau lucrurile și decorul din interiorul ei. O cameră mică, dar foarte primitoare, aceasta fiind luminată slab deoarece întunericul își făcea încet apariția.

Mai târziu am ieșit de la duș așezându-mi părul pe umeri pentru a se putea usca, astfel scutindu-mă de câteva minute de muncă. Am ieșit din cameră mergând spre bucătărie, ajung și dau buzna la frigider deschizându-l, rămânând surprinsă, căci nu mă așteptam ca frigiderul să conțină vreo ceva. Am analizat alimentele din interiorul său gândindu-mă ce aș putea mânca.

După ce m-am hotărât să mănânc un sandviș, m-am pregătit de o mică ieșire, vreau să cunosc puțin orașul și probabil e o idee rea căci e foarte târziu dar am nevoie de puțin aer. Am luat blugii gri și un tricou alb cu floricele roz, m-am asigurat că nu-mi va fi frig luând și un hanorac simplu, de aceași culoare cu blugii și teneșii mei preferați de culoare deschisă, iar părul l-am lăsat să-mi cadă pe spate. Am luat telefonul și bilețelul pe care este scrisă adresa, ce avea să-mi fie de folos în caz că mă voi rătăci.

M-am asigurat că am tot ce-mi trebuie și am ieșit din casă tresărind la contactul cu aerul rece. Am închis ușa în urma mea și am pornit să explorez micile locuri din oraș, locuri ce pot fi văzute la ora 22:40.

Nu după mult timp am ajuns la o plajă, nici urmă de vreo ființă deoarece ora târzie nu e specifică tuturor, iar din câte am văzut până acum e un oraș foarte liniștit. Am îmbrăcat hanoracul deoarece apa mării transmitea un aer și mai rece, dar asta nu m-a împiedicat să mă apropii. M-am oprit la câțiva pași de mal și am analizat până unde ajung apele și m-am dat câțiva pași în spate așezându-mă în fund pe nisip, acum fiind sigură că apa nu mă va atinge.

Am tras genunchii mai aproape de piept și am savurat momentul de liniște, privind îndrăgostită peisajul din fața mea. Am tras mai bine hanoracul pe mine rămânănd acolo chiar dacă aerul rece mă face să tremur.

Liniștea nu a durat foarte mult căci soneria telefonului se face auzită, îl scot din buzunar și privesc numele apelantului, era tata, probabil a ajuns acasă. Am răspuns și înainte să spun ceva vocea lui îngrijorată spune:

━ Unde ești, Alicia? Te aștept de un sfert de oră!

━ Tată sunt bine, am ieșit puțin să mă familiarizez cu orașul, voi ajunge acasă imediat. Deși lipsise mult, eram obișnuită să-l numesc tată, înainte să mă mut aici vorbeam de cel puțin două ori pe săptămână, asta făcându-mă să-l numesc tată cu o oarecare lejeritate.

━ Ai tot timpul din lume să vizitezi orașul, acum, spune-mi unde ești, vin să te iau.

━ Nu-ți face griji, voi ajunge imediat. Ne vedem acasă, tată! Am închis apelul și am băgat telefonul la loc în buzunarul hanoracului, ridicându-mă și scuturându-mi nisipul de pe blugi.

Am mai analizat încă odată peisajul având de gând să-l mai vizitez în viitor, poate la ore în care oamenii merg pe aici, deși ar fi puțin ciudat să mă vadă holbându-mă la mare. M-am întors și am început să merg încercând să-mi amintesc pașii ce îi făcusem când am venit aici, dar o voce necunoscută mă oprește.

━ Hei, cred că ți-a căzut asta..., mă întorc, iar un băiat îmi întinde un bilețel. Îl iau nedumerită și-l desfac, bufnind în râs când văd că pe acesta este scrisă adresa. Îmi căzuse probabil când m-am ridicat.

━ Mulțumesc mult, nu știu cum aș fi ajuns acasă făra acesta. Flutur ușor bilețelul în fața lui oprindu-mă din râs.

━ Acasă? Nu știi unde locuiești sau ai căderi de memorie? Mă întreabă total confuz.

━ De fapt sunt nouă în oraș și deocamdată nu prea mă descurc... e penibil, știu. Am lăsat capul în jos și am băgat bilețelul bine în buzunar.

━ Atunci bun venit în oraș! Dacă vrei te pot conduce, stau în apropiere, așa nu te vei mai rătăci și vei ajunge la timp acasă.

━ Mi-ar plăcea mult, doar că nu știu ce să zic...

━ Stai liniștită, în această zonă foarte rar vei vedea infractori, iar eu sigur nu sunt unul din ei.

Am râs și am acceptat ca el să mă conducă, nu-i puteam desluși foarte bine trăsăturile căci lumina de pe plajă e aproape inexistentă. Fără să mai spunem ceva am pornit spre casă. Pe drum câțiva fiori m-au trecut, deoarece nu-l știam decât de câteva minute și nu puteam avea încredere totală în cele spuse de el aşa că am preferat să merg la o distanță considerabilă de el. Ochii lui erau căprui și părul îl avea răvășit, atât am putut observa în acest moment, căci dacă mă holbam la el probabil m-ar considera o nebună. Am făcut cunoștință după mai mult de jumătate de traseu parcurs și am vorbit despre lucrurile ce ne plac, precum muzica și filmele.

După 15 minute de mers am ajuns în fața casei mele, nici nu mă așteptam să ajung atât de repede și întreagă, dar el știa multe scurtături având în vedere că stătea doar la cinci minute distanță de casa mea.

━ Mulțumesc că m-ai condus, Eduard, poate ne mai vedem pe aici. I-am zâmbit, iar el a chicotit ușor.

━ Sigur o să ne mai vedem, dar sper nu la ore atât de târzii, totuși ești nouă pe aici, nu mereu găsești un băiat ca mine care să te aducă acasă. Am râs și l-am privit analizându-l, îndrăzneț băiat.

━ O să am grijă, noapte bună! Am urcat repede scările casei și am intrat fără a-i mai da ocazia să spună orice altceva.

M-am descălțat și am mers spre sufragerie unde tata privea foarte atent la niște dosare, mai bine că nu era atent la ceea ce făceam eu. M-am apropiat de el și i-am înconjurat gâtul cu brațele acesta tresărind. S-a întors cu fața spre mine având o expresie mirată.

━ Oh, Doamne ce mare și frumoasă te-ai făcut! A exclamat ridicându-se și venind în fața mea pentru a mă putea strânge mai bine în brațe.

E prima îmbrățişare a noastră după toată absența sa, eram fericită, iar câteva lacrimi mi-au părăsit ochii fără a avea permisiunea și l-am strâns tare în brațe. Nu voiam să plec de lângă el, în acest moment voiam ca mamă să fie cu noi și totul să fie perfect, să fim ca o familie.

━ Te simți bine aici? Îți place sau vrei o altă casă? M-a întrebat după ce am ieșit din îmbrățișare. Mi-am șters lacrimile, iar el a râs parcă neașteptându-se la asta.

━ Totul e perfect aici, nu-ți face griji! Tu cum ești, ai nevoie de ceva? Ai mâncat? Îi pun întrebările una după alta, el neavând timp să răspundă la ele pe rând.

━ Eu sunt bine, voi mânca când ajung acasă. Mă bucur că-ți place locul, voi veni mâine să văd cum ești și poate vom face o ieșire tată-fiică.

Am rămas blocată câteva secunde atunci când am auzit cuvântul "acasă", el nu stă cu mine... Îl privesc confuză, dar totuși schiţez un zâmbet și dau afirmativ din cap.

Începe să-și strângă dosarele și apoi vine spre mine, mă pupă pe frunte și iese din casă eu oftând lung. Probabil tata avea pe altcineva și nu voia să strice relația noastră abia clădită, dar nu-l învinuiesc că are pe altcineva, până la urmă mama nu voia să mai audă de noi și el are nevoie de o viață nouă, sper doar că cea aleasă să fie potrivită pentru el.

M-am schimbat în pijamale și m-am așezat în pat trăgând pătura peste mine până la brâu și am stat privind tavanul. Prima noapte în San Diego, prima noapte departe de prieteni, nu știam dacă aveam să-mi fac prieteni aici, dar speram ca totul să meargă bine, atât pentru mine cât și pentru tata.