,,Mi-a fost de-ajuns o singura privire ca sa mi se tipareasca in minte o viata intreaga."
Dupa trecerea inexorabilă a timpului orice om isi gaseste iubirea,dar de cele mai multe ori ea poate fi urmata de o suferinta, o sfasiere a sufletului chiar un,, blestem" pe care doar cel ranit cu adevarat poate sfarsi in incercarea de a o duce pe umeri, de a o putea uita, chiar daca stie ca nu se poate.
Asa incepe povestea unei prime iubiri,al unei copile de doar 16 ani, naiva si neexperimentata in aceasta lume muritoare.
Povestea acesteia incepe insa cu nemultumiri, cu sentimente de ingrijorare asupra familiei ei,asupra certurilor seara de seara,varsarii de sange rece,pe scurt definirea unui haos din care fata nu are scapare. Ii era greu sa spuna ceva cuiva ,dar chiar nu putea. Dupa o lunga noapte, venirea diminetii e o poarta de scapare deoarece trebuie sa plece acasa. Dupa o monotonie la ore copila ajunge acasa, era liniste,o liniste ce o ingrozea ,stia ca s-a intamplat ceva. Nu era nimeni in casa,ceva cuidat pentru ea, urca pe scari stia sigur si chiar simtea ca o prezenta o urmareste,urca in continuare iar usa dormitorului ei era deschisa - era ceva neobisnuit ca ea mereu isi incuie camera - ajunsa aproape de usa o umbra is feri corpul din dreptul usii facand ca lumina sa patrunda in camera,fata inchise ochii ,se puse langa perete,cazu jos si incepu sa planga simtea cum respiratia ii este usor greoaie ca nu putea scapa de EA! ..
