2. Noi prietenii

32 3 4
                                    

- Nu pot sa inteleg de ce, de ce ma urasti atat ?

- Cum poti sa crezi asta ? Stii bine ca tin la tine mai mult ca la orice ...

- De aia ma faci sa sufar, nu? 

Dar brusc, cearta noastra este intrerupta de soneria stridenta si sacaitoare  a usii. Ma indrept catre ea, si cand o deschid...

- Buna Elly!

- Nick! Ce cauti aici ? Nu, tata nu trebuie sa te vada! Pleaca imediat de aici!

- Dar Elly...

- Nici un "dar". Ne vedem la scoala.

Elly POV

Il privesc cum pleaca spre casa... Se vedea tristetea in ochii sai, dar din pacate nu puteam face nimic. Cu ochi in lacrimi plec grabita spre camera dar ma opreste tata.


- Cine era?

- O fata...o cauta pe fosta proprietara a casei...


Nu imi vine sa cred ca am scapat. Am scapat usor, dar data viitoare nu va mai fi la fel, sunt sigura.

Brusc mi- am amintit de mama mea. Ea m- ar fi putut intelege, ei as fii putut sa ii spun despre Nick. Dar din cauza acelui accident nenorocit eu nu o pot avea alaturi acum. Am adormit plangand, ca de obicei. 

Dimineata, dupa ce imi fac rutina, ma indrept spre liceu. Tata nu era acasa, din nou, asa ca am luat micul- dejun singura.

Intarzii putin, asa ca intru in clasa si ma asez in liniste in banca. Nick nu era la scoala azi , dar langa mine statea o fata bruneta, de aceeasi inaltime cu mine, care la prima vedere parea o tipa super de treaba. Imi zambea ori de cate ori avea ocazia.

Dupa ce se termina ora ne cunoastem mai bine.


- Hei, ce parere ai daca, dupa ore mergem la mine acasa? Asa iti pot povestii mai multe despre scoala si orasul asta.

- Ok.

Emily POV

Dupa sfarsitul orelor mergem la mine acasa. Ii aflu intreaga ei poveste si ne dam seama ca avem multe lucruri in comun.


- Emily,deci vrei sa spui ca Nick e cel mai popular din scoala,nu ?

- Da toate fetele umbla dupa el...

- Inclusiv tu, asa- i ?

- Pai defapt eu...

- Fetelor v- am adus niste bauturi.

- Multumim , mama...

Elly POV

La prima vedere mama lui Emily parea ok. Dupa ce am cunoscut- o mai bine incepeam sa cred ca seamana izbitor de mult, la caracter, cu mama. Si acest lucru ma linistea, pentru ca petrecand timp cu Emily devenisem ca niste surori.


- Le- am chemat si pe Deny si Alexis, prietenele mele. Sper ca nu te superi.

-Nu, normal ca nu .


Eram atat de fericita ca imi faceam noi prietene, dar tot ma gandeam ca sunt ''fata ciudata'' care mereu isi abandoneaza prietenii datorita schimbarii liceului . Fata a carui tata o tine prea din scurt si nu o lasa sa iasa din casa dupa ora 8. Legat de asta , era tarziu si deja trebuia sa plec acasa, asa ca nu am mai apucat sa le cunosc pe Alexis si Deny.


- Deci, maine la 7:20 vii sa ma iei, ok ?

- Ok.


Ajung acasa, dar am parte de o surpriza. Tata era impreuna cu...


P.S. Stiu ca e scurt dar nu mai am idei. In poza de la media e Elly. 


Diferita dar la felUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum