,,Do you believe in magic?". Aceasta intrebare iti va fi aresata atunci cand dai nas in nas cu magicianul anonim al parcului de distractii. Ce e si mai misterios este faptul ca acest parc a fost inchis pentru totdeauna, fiind cel mai sinistru loc din oras. Intrebarea nu este una dificila, insa iti da mult de gandit si de meditat asupra acestui fapt, deoarece stim cu toti ca orice magician are trucurile bine ascunse, care sia dobandit aceasta experienta prin exersare si pus in practica. Chiar, mai nou, toata lumea se poate uita pe YouTube sau pe alte situri pentru a invata cateva smecherii cu scopul de a impresiona prietenii sau doar pentru simplul fapt de a te amuza si a pierde timpul cu rost.
Asta crede si Caterina. O fata ca oricare alta: simpla serioasa tot timpul, cea mai buna la invatatura si incuiata, anvand nici un prieten cu care sa iasa in oras sau sa discute. Mai toata lumea o ocoleste. Mam referit mai sus cu fata ca oricare alta la situatia unei tocilare...asa cum o porecleste toti din jurul ei. Insa evita contactul cu acele persoane inferioare ei, trecand astfel prin viata liceului.
Ca de obicei, ca in oricare alta pauza dintro scoala de liceeni, toata lumea discuta si fac schimb de informatii utile sau inutile, unde creierul nostru proceseaza orice particica de informatie pe care o gaseste pentru a lua la cunoastere despre ce il intereseaza. Cam asa arata gandurile Caterinei...pline de rationament.
Incep sa se auda soaptele venind din partea dreapa a ei si, din pacate creierul ei le-a procesat:
-Vai! Cum sa nauzi de renumitul Magicianus Anonimus!? Ii cel mai faimos din oras!
-Da....dar numa o mana de oameni lau putut vedea. Si singurul lucru ce le putea zice era intrebarea aia stupida.
Aici iti dau dreptate, fato! In sfarsit cineva care isi foloseste neuronii aia putini.
Discutia incepe sa se auda tot mai slab din cauza ca Caterina isi concentreaza mintea asupra matematicii si a problemelor din fata ochilor ei. Dar unele mici scapari, cu greu, au reusit sa fie receptioante...
-...vom reusi astazi...am un plan....
Si cu asta sa incheiat transmisia. Toti se grabesc la locurile lor la aparitia profesorului de matematica, care se duce iute ca o sageata la catedra din cauza intarzierii lui.
Caterina isi ridica cu greu ghiozdanul de peste 2 tone dupa ce aproape toata lumea a iesit din clasa la auderea clopotelului salvator pentru incheierea orelor pe ziua respectiva. Iese din cladire si iese si pe poarta insa ii iese in cale 3 persoane. Isi ridica ochii pentru a vedea cine o opreste de a ajunge in cuibusorul ei si observa cas fete. Da nu orice fete...
-Vreau doar sati cer ochelarii tai ca sa vad daca imi sta bine in ei. Peste 3 zile imi face si mie dar eram indecisa de modelul pe care vreau sal am. Pana am dat de ai tai. Deci, mii dai, te rog?
Isi intinde mana dar Caterina nu face nici o miscare. Sta si se uita la mana, gandinduse:,,Oare de ce imi cere asa ceva? Ii ceva putred la mijloc...dar, cunoscando pe Maria, e o fata la locul ei si sunt sigura ca vorbeste serios." Si ia de pe nas sii pune pe mana intinsa. Maria ii ia, ii studiaza pe o parte si pe alta, sii apropie de ochi penru a vedea daca vede ceva si trage o concluzie.
-Poti vedea fara ei?
Nu asa de bine...vad in ceata.
O sclipire in ochii albastrii ai Mariei apare din senin si se duce la fel de repede precum a venit. Ridica ochelarii pentru a adauga:
-Ar trebui sa te obisnuiesti sa iti traiesti viata si fara ei!
Deabia cand creierul a inteles mesajul care ia fost adresat, a realizat consecintele grave care se vor napusti asuprai.
