Cursa Mortală

Capitolul 5

Nu pot să cred cum s-a putut comporta Andy. Nu îi stă în fire absolut deloc.
Am ignorat toate aceste gânduri și am încercat să fiu atentă la profesoara. Dar nu pot, mă tot gândesc la ieșirea lui Andy de mai devreme.
Sunetul clopoțelului mă trezește din visare și ies val-vârtej din clasă, dar nu înainte de a-i spune "La revedere" doamnei profesoare.

E ora prânzului și împreună cu verișorul meu si Alison ne îndreptăm spre cantină. Îl rugăm pe Andy să ne ia și noua de mâncare și a acceptat bucuros.
-Deci... Alison, o să fiu directă. Îți place de Andy?? întreb eu fericită cu speranța ca fata din fața mea să spună "da".
-Ceeee...?! Oh doamne... nu. Normal că nu. Adică nu ma înțelege greșit, Andy e un tip de treabă și mi-ar plăcea să ies cu el. spune ea și după își pune mâna la gură, realizând ca a spus asta cu voce tare.
-Yeeeeeeeeeeyyyy. țip eu fericită. Oh doamne a-ți fi atât de frumoși împreună. Chiar vă potriviți.
-Chiar crezi?? întreabă ea cu speranța și parca cu puțină ... teamă?! De când mă știu lui Alison nu i-a fost niciodată frică de nimic și îi e acum.
-Da normal, Ali! o asigur eu. Și dacă te rănește uit că este vărul meu și îl omor în chinuri cu mâna mea. spun eu și începem să râdem împreună.
-De ce râdeți fetelor?? întreabă un Andy zâmbăreț privind-o pe prietena mea cu multă iubire.
-Nimic important. Chestii de-ale fetelor. Nu vrei să știi.
-Dacă ziceți voi atunci chiar nu vreau să știu.
Ne terminăm repede mâncarea și pornim spre următoarea oră. Se pare că toți avem aceeași oră. Matematică.
Ne îndreptăm liniștiți spre clasă când dintr-odată sunt împinsă și cad la pământ. Andy și Alison mă prind de mâini și mă ridică. Mă întorc spre persoana ce m-a împins și este chiar...
Hey hey hey. Cine credeți că este??