The Babysitter (Larry Stylinson FanFiction)

Capitolul 2

-La naiba, Des ! ţipă Anne la soţul ei, care era la celălalt capăt al firului.

-Nu e vina mea că nu poţi decide ! strigă el.

-Hotărâm săptâmâna asta ! spuse Anne.

-În fine. Sună o bonă! zise Des într-un ton batjocoritor. Anne îşi dădu ochii peste cap şi aruncă mobilul în pat.

-Mamă, ce e cu toată gălăgia asta? întrebă Harry, ascunzându-şi faţa cu ursuleţul său de pluş.

-Eu şi tata nu ne putem decide cine să te păstreze, se confesă Anne fiului ei.

-De ce nu putem trăi împreună? Iar amândoi veţi sta cu mine, zâmbi Harry.

-Haz, nu merge aşa. Eu şi tatăl tău nu ne mai înţelegem la fel ca înainte, suspină Anne. Harry se încruntă, părăsind camera. Anne luă telefonul din pat şi îl sună pe Louis.

-Bună, Anne! Să stau cu Harry iar? întrebă Lou fericit.

-Da, poţi face asta toată săptâmâna? Eu şi Des nu putem să cădem de acord, îşi muşcă ea buza. Louis îşi verifică agenda.

-Cum de sunteţi mereu atât de norocoasă? Am toată săptâmâna liberă! constată el vesel.

-Oh, Louis, nu trebuie să ai grijă de el, dacă nu vrei asta, îl informă Anne.

-Oh, nu! Nu e o problemă! Harry este un copil aşa dulce! spuse el.

-Ok, se poate să fim în întârziere, dar poţi sta până când ajungem, zise Anne, doar vino aici la 8 în fiecare seară.

-Aşa voi face, domnişoară Cox!

-Ok. Mulţumesc. Pa! spuse ea, închizând mobilul înainte ca Louis să îşi ia la revedere.

-Harry! Louis o să fie aici în 30 de minute, strigă Anne, şi începu pregătirile pentru întâlnirea cu Des.

-------------------------------------------------

-Pa, Harry! La revedere, Louis! spuse Anne.

-Pa, Anne! strigă Louis.

-Bună, Louis! salută Harry.

-Hey, prietene! zâmbi Louis.

-Mi-e foame.., se văită Hazza.

-Nu ai servit cina? chicoti Lou.

-Păi, da, dar, încă..., continuă Harry să se vaite.

-Ce zici de îngheţată? întrebă Louis luând cheile de la maşină.

-Oh, da! exclamă Harry alergând spre maşina lui.

-------------------------------------------------

-Mersi, Louis! mulţumi Hazza.

-Nicio problemă, zise Louis stând pe canapea. Harry se agăţă de el şi îi dădu un pupic pe buze. Louis înlemni, neştiind ce să facă. Din fericire pentru el :

-Sunt acasă! exclamă Anne, salvându-l pe Louis.

-Ok, trebuie să plec! constată în grabă Lou.

-Oh, bine. Pa-pa! strigă Harry în urma lui Louis care închise uşa fără să îşi ia rămas bun.

"Băiatul ăla te-a ameţit, nu?!" se întrebă Louis.

<><><><><><><><><><><><><><><>

Scuze, am întârziat atâta. Ştiu că aţi aşteptat continuarea, dar am fost foarte ocupată. Mulţumesc pentru tot! Aştept păreri. Cum e traducerea? :o3 Love you. ~Iulia :* <3