Capitolul 1 : Mutarea

74 8 0
                                    

În lume există o singură viață la care ai parte de toate trăirile și nebuniile pe care le gândești , ei așa știu eu pentru că așa gândesc .
Am o întrebare pe care i.o pun mamei zi de zi : " Exista oare o lume , un tărâm și vietăți nemaintalnite pe care să le întâlnesc ?" Cred ca mamei i se pare nebunesc și eu stiu ce.i trece prin mintea aia , " E nebuna oare ? " .
Toată lumea crede si îmi spune că am o mintea unui copil de 6 ani sau ca sunt paranoica , ei bine eu nu cred ce spun oamenii din jurul meu .
Astăzi mă mut din Chicago la tatăl meu natural John pentru o perioadă scurtă de timp , iar mama va rămâne impreuna cu tatal vitreg Phill .
Eu si John avem foarte multe lucruri diferite , lui îi place să se uite la tele vizor non - stop și să lenevească în pat, noroc că e seful politiei din Londra . Mie îmi place aventura. N.am mai fost de mult la el acasă și acum e sansa mea să stau mai mult timp cu el .
***
Tocmai am ajuns în Londra , intr.un cartier mic si destul de " drăguț " . Tata ma luase de la aeroport . Acum eram în masina :
- Ți.a crescut părul de când n.ai mai venit ! imi spune John .
- Da, l.am mai tuns de atunci .
N.a durat mult această conversație până am ajuns acasă . Aveam o cameră destul de suportabila si o baie pe care trebuie să o împart cu John . Ce încântător !
- Ar trebui să.ți prezint vecinii din cartier te aștept jos , îmi spune John care se sprijinea de perete ca să stea . Te aștept jos !
Dau din cap si îmi las lucrurile . Timp de 10 minute îmi aranjez cât am eu timp apoi mă imbrac comod în niște blugi si un tricou roșu cu un hanorac .
- El este Mike , îmi spune John .
- Hei !
- Buna , cred că mă ții minte când ne jucam prin pădure și te.ai mozolit de noroi .
- Mda , cred că.mi aduc si eu aminte partea aia , spun eu râzând .
Îl văd pe Mike ca scoate ceva din buzunar . Era un lantisor cu litera P .
- E pentru tine , cadou de bun venit .
- Oh Mike e așa drăguț , multumesc !
Mai stăm ceva timp împreună cu John apoi plecam spre casă.
- E chiar drăguț tipul nu crezi Phoebe?mă întreabă John râzând.
- Pe bune ? Mă intrebi de băieți ?E de treabă , știu , nu e ceea ce crezi tu .Doar mi.a dat un cadou nimic mai mult .
- Știi ca te.ai mai întâlnit cu el nu ?
- Da , doar o dată can d m.am făcut de râs .
Stau umpic fără să mai vorbesc și John la fel , mă duc în cameră mea ca să despachetez .
- Cina.i gata în aproximativ o oră.
- Eu nu mănânc , Mulțumesc . Sunt obosită și aș vrea să mă culc. Să ai o seara buna !
- Dacă asta dorești tu ok , noapte buna !
Mike e chiar un tip de treabă , dar abia îl cunoscusem și oricum daca ne vom înțelege mai bine pe parcurs vom fii doar prieteni .
Era 7:30 . E ușor să.l mint pe tata . Chiar credea că o să mă culc !În niciun caz , vroiam sa explorez locul deoarece știam că e ceva neregula cu locul ăsta si nu mă voi opri până nu voi descoperi .

♥♥
Buna !!!:3
Dacă v.a plăcut sau nu până acum îmi puteți lăsa un comentariu .
P.S : puteți să.mi dați sugestii sau idei , scuzați greșelile de ortografie
Pa !!!

NeverlandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum