Neverland

Capitolul 2 : Inelul misterios si o gura de aerisire

Îmi luasem niște blugi mai strâmți cu franjuri un tricou alb un hanorac și o geacă de piele . În garaj știam că era ascunsă o motocicleta pe care o folosea John în afară serviciului . Îmi pusesem gluga ca să nu mă vadă nimeni cine sunt ( oh te rog , abia doar două persoane mă știu ) .
Vroiam la început să mă plimb pe străzile Londrei , le știam destul de bine încât să nu mă pierd.  Era super în Londra. Văzusem un  fast food unde m.am dus si am mâncat.  Îmi luasem și banii cu mine . Mâncasem un burger cu niște cartofi prăjiți și aripioare de pui .Mda !!!Cine nu iubește KFC- ul !
Era însă o problemă destul de majoră. Mike era acolo , singur . Nu știam ce să fac . Eram la două mese distanta de el în spatele meu . Îmi pusesem gluga , ca să nu mă vadă și am văzut că a funcționat .
După aceea , m.am plimbat pe străzile Londrei aproximativ o jumătate de oră apoi m.am dus în parcul unde ma ducea mama si John cand eram mică . Era foarte frumos.  Aceeași imagine care mi.a rămas tipărită din copilărie. Eram în apropierea unui lac unde dansau niște lebede cât era ziua de lungă.  Am stat ceva timp și apoi am plecat .
                             ***
Daca ma prindea John , stați nu mă prinde nimeni . Camera era încuiată și de obicei acesta doarme bustean pe canapeaua din sufragerie .
Ajung acasă , bag motocicleta in garaj si ma urc pe acoperiș ca să ajung la camera mea ( eu stateam la etajul 1 deci ...) . Când ajunsesem acasă se auzeau niște zgomote din gura de aerisire foarte ciudate și foarte misterioase . Ca orice explorator , intru în gura de aerisire . Era intuneric n.aveam lanterna așa că imi folosisem telefonul . Mergeam după cum mă ghidea vocea . Atunci îmi murise telefonul și nu era deloc bine . Nu mă temeam , dar se parea ca vocile se auzeau din ce în ce mai plauzibile până când văd în față mea pe cineva . Tipam amândoi s-au amândouă deoarece nu știam cine era . Deodată vocea vorbise cu mine :
- Stai , Phoebe , ce cauți aici ?
- Mike , tu ești ? Ce cauți tu aici ?
- Nimic , oricum tu ai de dar mai multe explicații decât mine , ce căutai la KFC pe la 8:30 seara ?
- De unde știi , mai văzut ?
- Doar i.am văzut motocicleta lui John și mi.am dat seama că el nu este o ea . - Oricum ce cauți aici ?
- Păi eu sunt genul de persoană care explorează și se aventurează , oricum n.ai cum sa intelegi .
- Glumești cumva ? Parcă suntem aceeași persoană doar ca in persoana masculina .
După o convorbire in soapta mergem amândoi prin gura de aerisire . Noroc că el avea o lanterna ca altfel ...
Tocmai văzusem un inel care strălucea în față mea , parcă mă chema .
- Mike , uite !
Era foarte sclipitor și foarte frumos .
- Poate e altcuiva , cine știe ...
- Poftim , nu.l putem lasa aici , trebuie să.l luăm .
- Dar nu e al nostru !
- Aha , ok , am înțeles să.l lăsăm și să vedem cine mai e ca noi să se urce printr o gura de aerisire si sa zica (,) ca : "O uite e al meu ! " .
- Să mergem putem să descoperim și altceva măi tare decât un inel .
Eu nu l.am ascultat așa că l.am șters de praf si mi l.am pus pe deget .
Deodată totul se face alb si ultimul lucru pe care.l mai aud este glasul lui Mike care tipa in disperare după ajutor .