Forever with you

CAPITOLUL 26

Ajunsesem singura acasa,pentru ca Nik mai trebuia sa mai ramana. Mi-am dat hainele jos,si m-am dus direct sa dau drumul la apa calda din dus. Am intrat incet,si am lasat apa sa curga pe corp. Simteam cum muschii mi se relaxau la fiecare picatura de apa,care cadea pe mine. Dupa o jumatate de ora,ma duc la usa,pentru ca cineva suna. Cand am deshis,am ramas complet surprinsa cand am vazut cine era in fata mea. Era Matt. I-am sarit in brate direct pentru ca eram foarte fericita pentru ca l-am revazut dupa atata timp. Se schimbase complet,dar zambetul era acelasi si privirea la fel. Imbratisarea lui spunea "Mi-a fost super dor de tine!". L-am invitat in casa si i-am spus sa se aseze. Am discutat de tot ce s-a intamplat in ultimul timp. Am fost intrerupti de Nik,care intrase putin serios cand il vazuse pe Matt.

-Deranjez? zise el aratand cu degetul spre iesire,in semn daca vreau sa iasa.

-Nu,iubire! Ma bucur ca ai venit! Matt tocmai sa intors acasa!

-Oh,ma bucur! Salut! spuse Nik ducand mana sa catre Matt,pentru a da o strangere de mana. Matt ii raspunsese la gest,apoi a dat sa plece,dar l-am intrerupt eu din a mai spune ceva,pentru ca aveam un plan. Prietenia lor cea mai buna a fost stricata acum mult timp in urma,iar eu dupa toti acesti ani,am de gand sa-i readuc,chiar daca lucrurile sunt schimbate si sunt sanse 30% sa se impace.

-Matt? Poti ramane. Si tu Nik! Vreau sa vorbesc cu voi doi! am zis eu luandu-l pe Nik de mana,si aezandu-l pe canapea langa Matt.

-Anna? Ce se petrece?

-Nimic! Nik? Matt? Vreti sa-mi spuneti ce s-a intamplat intre voi doi?

P.D.P. *Nik*

Incepuse sa puna intebari despre ce s-a intamplat cu prietenia mea si a lui Matt. Totul era foarte ciudat,pentru ca eu si Matt nu mai eram prieteni de vreo aproape 8 ani. Si nu mai era totul ca inainte. Totul se schimbase. Eram prin clasa a 9-a cand eu si Matt ne-am indepartat. Ne ocupam cu drogurile,iar eu eram prea dependent de asta,pana cand l-am obligat pe Matt sa se drogheze. Stiam ca nu voia,dar dependenta pe care o aveam,mi-a obligat cel mai bun prieten sa-l droghez. Dupa ceva timp,devenise mult mai dependent de droguri,decat ma asteptam.Dupa 1 an,eu ma lasasem de treburile alea,asa ca odata,mergeam pe strada,si de-o data l-am vazut pe Matt intr-un colt,injectandu-se cu tot felul de droguri. Statea cu gluga pe cap,si in sezut. M-am dus repede la el,si cand i-am dat gluga jos m-am speriat pur si simplu de starea in care era. Arata oribil si miroasea ingrozitor. Am tipat la el,iar situatia ii parea destul de amuzanta. L-am ridicat si l-am dus la spital,iar de cand il internase,stateam zi si noapte,timp de 1 luna,sa-l readuc la starea de dinainte. Plangeam cand il vedeam in halul ala si imi parea destul de rau pentru ce facusem. Dupa ce s-a recuperat,inainte cu 5 zile de externare,mi-a zis sa stau departe de el. I-am explicat ca eu nu ma mai ocup de treburile alea,dar nu a mai vrut sa mai fim prieteni. A tipat la mine mai rau ca niciodata,si m-a dat afara din salonul in care se afla. Mi-a zis ca i-am facut destul de rau si ca nu mai avea incredere in mine. A fost ultima zi cand am mai fost prieteni.De-atunci am hotarat sa stau departe de el. Dupa cele intamplate,ma apucasem din nou de droguri,inca 1 an,pana cand a venit Anna si m-a facut dependent de ea. Regret si in ziua de azi ca mi-am pierdut cel mai bun prieten. Dupa 1an de zile impreuna cu Anna,totul devenise ciudat pentru mine,ca Anna era prietena buna cu Matt.

Anna ramasese socata dupa aceasta istorie pe care nu o puteam povesti,fiindca ma simteam vinovat. Nu puteam sa ma mai apropii de Matt pentru tot ce-i facusem. El era mereu baiatul cuminte si niciodata nu m-a lasat la greu. Am rugat-o pe Anna sa ma lase singur cu Matt,pentru a aclara cateva chestii. O tacere surzitoare isi facea aparitia,iar eu nu stiam ce sa spun.

-Matt! Au trecut aproape 8 ani de cand...

-De cand prietenia noastra a fost distrusa? Da. Am trecut peste asta!

-Matt! Crede-ma! Eram prea dependent de ele! Iarta-ma astazi! Iarta-ma pentru acea zi! In toti anii astia ,m-am simtit vinovat!

-Nu aveai de ce! Oricum nu mai conteaza! E mai bine asa! O ai pe Anna si il ai pe Ryan. Nu cred ca ar mai fi totul ca inainte. Eu nu am incredere in tine. Anna e singurul suport care il am dintre toti prietenii. Nik! Trebuie sa intelegi ca tin mult la ea,si daca i se intampla ceva ei,o sa te omor cu mana mea! zise Matt ridicandu-se de pe canapea si plecand. Am ramas acolo intepenind si privind in gol,apoi am simtit pe umar o mana calda. Cand m-am intors,era Anna cu un zambet pe fata.

-E totul bine?

-Da! Merg sa... sa fac un dus! Am avut o zi ingrozitoare!

-Okay! Ti-e foame? spuse ea,dar nu i-am mai raspuns,pentru ca nu am vrut sa mai vorbesc cu nimeni in acea seara. Vina aia de acum 8 ani,a revenit. Am dat drumul la apa,si m-am bagat in dus,si simteam cum apa imi cadea pe umerii mei incordati.

Am iesit din dus cu un prosop in jurul taliei mele. M-am dus in bucatarie,si acolo se afla Anna care tocmai facea ceva de mancare. M-am dus si i-am inconjurat talia,aceasta tresari la atingerea mea.

-Ce faci,iubire?

-Ceva de mancare! Cum esti?

-Bine! Mersi de intrebare! Tu esti?

-Ma intrebi daca sunt bine ca am incercat sa va readuc prietenia,a ta si a lui Matt,iar eu am dat-o in bara ca de obicei? Pai tu cum crezi ca ma simt?

-Anna! Tu doar ai vrut sa faci ceva bun pentru amandoi! De asta te iubesc eu pe tine,ca incerci sa ma faci fericit! Nu mai fa treaba altora! Eu trebuie sa te fac fericit! Sa nu-ti para rau! Multumesc ca ai incercat!

Aceasta nu mai spusese nimic si continua sa taie legumele.

P.D.P. *Christian*

Vreau sa ma apropi mai mult de ea. Parca m-am indragostit de ea,insa nu sunt sigur daca sentimentele sunt reale. Ceea ce ma incurca,e el. O sa fac eu tot posibilul sa o fac a mea.