Spirit Rebel

Prolog

In anul 1677 ,printesa McKlachet Sibel, a fugit din castelul Mărvil impreuna cu sora sa Iris, ne mai suportand viata regala. Pe atunci,dupa cum stiti cu toti,printesele erau tratate foarte aspru,stand pe un scaun trei ore doar pentru a primi un biscuite. Printesa a luat decizia de as face o viata, înafara castelului. Sibel o trase rapid de mana pe Iris, văzând cum un gardian se îndrepta spre ele,se ascunsera dupa copacul plantat de catre fratele lor.
Erau atat de speriate,stiau ca, daca erau prinse, pedeapsa le era înfricoşătoare.
-Iris, doar fi foarte atenta, vom fugi la unu, doi, trei... acum. O prinse din nou de mana,si fugiră spre ieşire, imediat cum zona fu goala. Nimic nu a fost planificat pe moment, Sibel era pregatita dinainte.
In fata castelului, langa zidul inalt undeva in întuneric,se afla o trăsură mai veche, a domnişoarei Carla, o persoana de nădejde pentru cele doua fete.
Fugeau in intuneric, stind ca soarele va răsări si ele vor fi prinse,sau se va afla despre plecarea lor. Iris,fiind mult mai mica ca si Sibel obosi repede simţind cum i se imoaie picioarele ,cazu in genunchi la câtiva milimetru de sora sa mai mare. Sibel îşi întoarse capul, privind-o putin speriata. Soarele începea sa se observe si venea ora lor de trezire,din minut in minut se va da alarma. La cativa metri de ele Carla le privi cu mila de acesta data,ridicând o mana, striga:
-Printesa nu mai avem mult timp, va rog, mai repede! Îşi cobora mana si urca in fata trasuri in spatele celor doi caii albi.
-Haide Iri, haide,stiu ca poti, te rog, trebuie sa scăpam.
-Nu surioara,tu trebuie sa scapi, dute,eu.. eu imi voi accepta soarta.
Sibel ofta adanc, privind iar soarele, care acum se vedea mult mai bine. Nu o putea lasa acolo singura, nu ar fi rezistat.
-Eu voi incerca sa intru in castel imediat cum ai plecat cu trăsură, le voi spune ca am fost somnabula...
O lacrima ii se prelinse pe obrazul Sibelei, stiind ca una trebuie sa ramana.
-Nu te vor crede,sti acest lucru.Spuse acesta cu regret.
Inainte sa mai spună ceva soneria s-a auzit, semn ca servitoarea se îndrepta spre camera lor.
-Dute,eu.. eu voi scăpa.
Îşi scoase de la gat, micul lantisor care il detinea de la mama sa Meibal. Il puse in mana, si fugi spre Carla, care porni imediat cum printesa se urca in trăsură.
Pe gemuletul micuţ privi, cum sora sa mai mica, se ridica schiopatand, si pleca prin spate, unde se afla livada.
-Carla, mai repede! Striga disperată din spate.
-Ma grăbesc printesa, acum ieşim de pe proprietate.

Sibel ofta uşurată, si zâmbi pe jumătate. Scăpase,in sfarsit scăpase, numai ea, insa sora sa... era inca acolo, chinuindu-se sa traiasca.
Si imediat cum scăpase, totul o luase razna de tot.