Fantoma cu ochi de jad

Ochi ei de culoarea jadului străluceau în negura nopții ca doi licurici. Cutreiera pădurea în lung și lat cautând ceva. Ce cauta? Nimeni nu știa. Era o fantoma care nu își găsise încă liniștea. Trebuia sa ajute pe cineva fără sa se gândească la ea dar nu găsea pe nimeni. Nimeni nu calcă în pădurea blestemata deoarece nu mai se întorcea niciodată. Sătenii se temeau de pădure deoarece în ea trăia un vârcolac. Acel vârcolac a omorât-o pe ea cu mult timp în urma. Vârcolacul încă nu a fost prins de către vânători. De odată aude un țipat dinspre intrarea din pădure. Pornește repede spre aceea direcție și vede un copil de vreo doisprezece ani ,slăbuț cum este bătut de cinci băieți mai mari cu un an sau doi mai mari decât el și mai voinici. Își materializează picioarele și începe sa fuga spre ei.

Parul ei blond ii cădea pe umeri micuți de unsprezece ani. Ochi de culoarea jadului imperial străluceau intens. Pielea era alba ca laptele iar rochia ei alba o făcea palida. În picioare avea o pereche de sandale albe care i le cumpărase mama ei pe vremea când trăia. Ii era dor de părintii și prieteni dar nu avea ce sa facă. Aceasta i-a fost soarta: sa moara la vârsta de unsprezece ani. Arata atât de fragila și inocenta, ca o păpușa de porțelan care iți era frica sa te joci cu ea deoarece s-ar putea sparge. Ajunge lângă acei copiii care se băteau. Se pune în fata celui slab iar pe celalalt îl oprește.

-Stai! Nu mai îl lovi!

-Priviți băieți, iubițica a venit sa își salveze iubitul.

Ceilalți băieți încep sa se tăvălească pe jos de ras.

-Uite scumpete, ce spui sa îl lași pe spălăcitul acesta, arata spre băiatul blond care stătea ghemuit lângă copac și privea uimit spre fata, și sa treci la ceva mai bun, spune el și arata spre corpul lui.

-Nu sunt iubita lui iar voi nu aveți niciun drept sa îl loviți. Ce va făcut sa îndure asemenea tratament?

-Nu este treaba ta!

-Va purtați foarte urat cu săracul băiat.

-Ști ceva ramai cu spălăcitul tău. Sa mergem băieți! spuse băiatul cu parul negru ca tăciunele stins apoi fiind urmat de încă patru băieți.

-Dar... o mana o care ii cuprinde bratul o întrerupe.

-Lasă-i o sa își primească răsplata mult meritata. Acum, sa mergem.

-Trebuie sa ii ajutam! Se îndreaptă spre vârcolac.

-Asta și îmi doream.

-Cum poți sa nu ai inima? Eu merg sa ii salvez.

-Vom fi omorârați mai bine hai sa fugim.

-Nu, nu pot lasă cinci vieți sa moara. Tu urmează cărarea aceasta și vei ajunge la ieșire în siguranță.

-Dar nu te pot lăsa singura aici.

-În momentul acesta sunt singura care ii pot salva. Fugi! spuse ea iar băiatul cel blond începe sa fuga pe aleea arătată de fata cu ochi de jad.

Ii dispare picioarele iar apoi corpul ei devine translucida. O ia drept spre direcția în care o luaseră băieții. Nu mai ocolea copaci cum făcea de obicei, acum înainta luând-o prin ei. Aceasta era șansa ei de a își elibera sufletul și de a ajunge în locul meritat de drept. Se oprește în spatele unui copac și își materializează picioarele iar corpul ei fantomatic a devenit opac. Ii zărește pe vârcolac cum se apropia cu pași înceți și mârâind spre cei cinci bătăuși. Aleargă spre ei și se postează în fata băieților paralizați de frica.

-Fugiți! le spune ea celor cinci băieți care tremurau îngroziți.

Bătăușii nu mai așteaptă alta invitație și o iau la sănătoasa. Vârcolacul mârâie și se arunca peste fata. Fata cu ochii de jad se face repede translucida iar vârcolacul trece prin ea. Bărbatul jumătate lup jumătate om rămâne nedumerit pentru câteva secunde dar apoi începe sa mârâie la fata și sa se apropie de ea. Se retrage în pământ iar apoi apare în spatele vârcolacului. Îl ia de coada și îl arunca într-un copac. Dacă ar vedea acum un om aceasta întâmplare iar apoi ar povesti lumi ca o fetita de unsprezece ani a bătut un vârcolac acei oameni l-ar crede nebun pe acel om deoarece o fata de unsprezece ani nu dispune de atâta putere încât sa se împotrivească unui vârcolac de doi metri și de sute  de ori mai mai puternic decât ea.