Aceasta este o scurtă poveste..dacă îi pot spune aşa pe care am scris-o prin timpul verii.Sper să vă placă.
Hey!
TU!
Da...TU!
Simţi?..simţi strigătul disperat al mării?Simţi mirosul înţepător al algelor?Ştiu că eşti doar un pier-de-vară şi mai ştiu că iubeşti marea.Iubeşti apusul,iubeşti răsăritul,iubeşti curenţii care te trag cu forţă neîncetată spre mare.Acesta este locul în care visele se nasc,cresc şi devin realitate.Nisipul fierbinte îţi mângâie tălpile adolescentine şi tu iubeşti asta..Vrei să fii un om al mării,nu?Vrei să-ţi trăieşti clipele omeneşti aici,pe drumurile prăfuite şi lungi ale Constanţei.Vrei să clipeşti în ritmul pescăruşilor.Vrei să pierzi grijile şi grijile să te piardă pe tine.E deja iunie,e deja iulie,e deja august.E deja vară!Peste tot,priveşte aici,BA NU..priveşte dincolo.Vezi şi tu?Vezi valurile care se sparg la mal?Dar bucuria de pe chipul unui om care tocmai şi-a dat seama cât de important e timpul?Vezi acel student care se odihneşte pe mal?A scăpat!Marea l-a ajutat să scape din cuşca grijilor.Ce părere ai despre cer?Nu-i aşa că e limpede ca ochii mamei tale?Limpede precum gândul tău zburdalnic.Spune-i gândului tău să fugă!Să fugă cât mai departe.Pentru că tu,tu muritorule nu ai nevoie de aşa ceva.Tu ai nevoie de o bere rece,o muzică bună şi o zdruncinare puternică a mării.Ce spui de asta?Probabil nu te aşteptai să-ţi citesc privirea aşa uşor.Probabil că deja ţi-a intrat cuvântul "mare" în cap,însă e spre binele tău.O să-ţi dai seama mai târziu..Atunci când EU,TU şi ei nu vor mai fi.Bucură-te!De ce?Pentru că poţi!Pentru că eşti aici!
