Capitolul 14

86 3 0
                                    

Ne-am plimbat pe faleza, ne-am stropit, am alergat prin apa, ne-am distrat. Am stat impreuna trei zile. Eram foarte apropiati spre uimirea amandurora. Cand ne-am vazut cu Tina si Katherina, ca sa ne intoarcem acasa, eu si Edy ne tineam de mana.

K:Sunteti nebuni?

E:Da sunt nebun dupa ea.

Eu am inceput sa rad. Ne-am intors acasa. Cand am intrat in casa mama nu era. Nu am gasit nici un bilet. Am sunat-o si mi-a intrat casuta, atunci am sunat la doamna Natasha.

~

D-na N:Alo!

Eu:Buna ziua! Sunt Dina. Mama e la dumneavoastra?

D-na N:Dina nu ai aflat?

Eu:Ce sa aflu?

D-na N:Doamna Aktepe e in spital.

Eu:Poftim?!?!

~

E:Mica e totul in ordine?

Eu:Mama e la spital.

E:Te duc eu.

Ne-am dus toti trei la spital. Doctorii au spus ca exista sanse 1 la o mie sa isi revina. Am intrat la ea in salon.

Mama:Dina...

Eu:Da mami.

Mama:In... sertar.

Am deschis sertarul. Acolo era un plic.

Mama:Acolo sa... te duci...

Eu am inceput sa plang si am luat-o de mana. Ea a inchis ochii.

Eu:Mama!!! Mama!!!!! Deschid ochii!!!!! Mama!!!!!!!!!

Au intrat doctorii si asistentele. Eram in stare de soc. Ziua urmatoare am inmormantat-o. M-am mutat la Katherina momentan. Cristina si Edy stau in apartament. Pe Edy nu l-am mai vazut de la spital. La inmormantare eu am stat langa sicriu, iar dupa ingropare am ramas cu Katherina la cimitir.

K:Cum te mai simti?

Eu:Bine... Edy nu a sunat?

K:Nu. Chiar ce era in plic?

Eu:Nu stiu.

Am cautat in geanta plicul si l-am deschis.

New lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum