Am ajuns în faţa liceului şi se opri înainte să ajungem lângă un grup de băieţi.
-Dă-mi telefonul tău, zise Ji Suk.
-Bwo?
-Să-ţi dau numărul meu.
-Aah, bine.
L-a trecut repede în agendă şi s-a notat „JSrainyday” (JS= Ji Suk, rainyday= rainy day= zi ploioasă).
-Atunci, aici ne luăm la revedere. Mulţumesc frumos pentru umbrelă, domnişoară, adică.. Ha Yoon. Când vei binevoi, sună-mă. Ji Suk
-Mă bucur că am putut ajuta pe cineva. Atunci plec.
-Bine. Pa.
-Pa. Pa. (al doilea „pa” era pentru prietenul lui Ji Suk care era la doi paşi distanţă)
M-am îndepărtat câţiva paşi, dar apoi el a venit iar lângă mine si mi-a spus zâmbind:
-Poate cine ştie, ne vom reîntâlni cândva, tot pe o vreme ca asta.
Apoi plecă la fel de repede cum şi veni.
Am continuat să merg înainte, spre casă. Deşi simţeam ca şi cum el încă mă privea, nu m-am întors să verific. Doream să las ultimele zeci de minute în uitare, undeva prăfuite de timp. O dată ajunsă în casă mi-am făcut un duş lung şi când m-am întors înapoi în cameră, cu prosopul în cap, am dat iar drumul la iPod şi priveam pe aceeaşi fereastră. Gândul îmi fugi la Ji Suk, dar de ce? Nu mă recunoşteam. Ce era cu toate acele gânduri? Nu înţelegeam rostul multor sentimente din acel moment.
Coincidenţă sau avertisment, la boxe tocmai era melodia Shin Yong Jae - Over and Over (http://www.youtube.com/watch?v=BQKhgalvkmY) *melodia propriu-zisă începe la min 1:09* . Am devenit mai atentă, căci melodia îmi plăcea, dar niciodată versurile nu au avut o însemnătate mai evidentă decât atunci. Începusem să comentez versurile cu voce tare, şi aşa eram singură în casă.
Vers (V): Ma inteb ce faci azi?
-Ne! Ah.. ce prostii… Wae? De ce m-aş întreba ce face? Şi totuşi…
V: Ce ar trebui să fac atunci când simt că explodez?
-…
Mă uitam în podea, practic, in gol. Căci nu priveam nimic exact. Deşi doream să spun ceva, nici un cuvânt nu dorea să iasă afară.
V: Ar trebui să-ţi spun sau nu? Ar trebui s-o fac evident sau nu?
-Ar trebui să-l sun sau nu?
Atunci am căutat prin pat telefonul şi m-am dus la numărul său din agendă. Dar nu am sunat…
V: Nu pot, nu pot dar mă gândesc din nou la tine
-Patetic… dar adevărat. Oh, ce Dumnezeu e cu mine? Ani, să revenim la normal.
V: …eotteokhae?
-Ne, ne! Eotteokhae?! Oh?
V: De ce te-aş plăcea?
-Chiar aşa! Wae? Eşti doar un golan.
V: Asta e chiar iubire adevărată? Sau doar un sentiment trecător?
-Chiar aşa! Ce e asta? Ah…
Pe al terilea vers „Nu pot, nu pot dar mă gândesc din nou la tine”, care era cântat mai lent, l-am fredonat şi eu automat, inconştient.
V: Îmi cunosc inima/ Într-un final ştiu, ştiu, iubirea mea/ Nu mă voi mai ascunde în spatele tău vreodată/ Deci nu voi mai ezita încă o dată/ Nu voi mai fi laş/ Îţi voi mărturisi acum/ Te iubesc.
