Asasinarea familiei regale

Au trecut zece ani de când am fost luaţi de lângă părinţi noştri şi antrenaţi pentru a îi îndeplini visul. Care vis? Asasina familiei regale. Când ne-au răpit de la familiile noaste am fost şase dar acum mai suntem decât trei. Ce s-au întâmplat cu ceilalţi? S-au sinucis în timpul antrenamentelor ne dorind să devină nişte asasini. El ne-a promis celor care au mai rămas în viaţă că ne vom revedea familiile şi vom putea duce o viaţă normală dacă îi îndeplinim visul. Cine este el? Nimeni nu l-a văzut vreodată. Am acceptat să îi îndeplinim visul în speranţa că o să îşi îndeplinească promisiunea. Îmi este dor de familie. Astăzi este ultima zi de antrenament deoarece mâine îi vom îndeplini visul. Mă aşez lângă Alice şi aşteptam că antrenorul să sosească. Vă întrebaţi oare cine este Alice? Este o fată brunetă cu ochi albaştri buzele rozalii şi un ten alb. Corpul ei avea forme de îţi lasă gura apă iar dacă nu eram în locul acesta blestemat ar fi deja prietena mea nu lui Lance. El este tipul care de când sunt în locul acesta îmi face zile fripte. Nu ştiu ce vede la el şi ce nu vede la mine adică sunt la fel de bine făcut ca el. Lance este blond cu ochi verzi iar tenul lui este alb iar eu sunt şaten cu ochi negri iar tenul îmi este măsliniu. Chiar nu ştiu ce îmi lipseşte? Vocea supărată a antrenorului mă trezeşte din gândurile mele.

- Seth! Seth treci şi fă şase ture de teren.

- Da domnule! Răspund şi o iau la fug în timp ce cei doi făceau exerciţi.

Termin turele şi mă aşez pe bancă.

- Seth, dacă nu mai vrei să mai faci ture treci şi fă exerciţi.

- Dar domule lăsaţi-mă să îmi trag sufletul.

- Comentezi cumva ordinele mele?

- Nu domnule.

- Doisprezece ture acum!

Nu mai spun nimic şi încep să alerg. În timp ce alergam cei doi terminaseră oră şi se îndreptau spre cealaltă ora ţinându-se de mână. Când vroiau să intre în cădire Lance a sărutato pe Alice. În momentul acesta inima mea s-a făcut cât un purice. Continui să alerg până ce îmi termin turele.

- Am terminat turele domnule!

- Bine mai te opresc o oră pentru a te antrena.

Nu mai spun nimic şi încep să mă antrenez. Termin oră şi pornesc spre ora de arte marţiale.

- Bună Seth! Mă salută Alice

- Bună!

- Noi mergem să luăm prânzul. Vi şi tu?

- Nu pot deoarece nu am terminat aici.

- Bine. Să mergem iubitule.

Cei doi pleacă iar eu încep să mă antrenez cu marionetă. De ce l-a ales pe el? Ce are el şi nu am eu? De ce nu îşi deschide ochi pentru a vedea că profită de ea?

- Seth opreşte-te! Strigă sensei Ken la mine.

Mă uit în împrejurul meu şi văd cum marionetă nu mai are cap şi mâini. Îmi şterg sudoarea de pe frunte şi mai îi dau o lovitură manechinului.

- Cred că a ajuns pe ziua de astăzi. Du-te şi serveşte prânzul.

- Merg la următoarea oră.

Acum am este ora de tir. Îi aleg un 375 Magnum şi îl încarc. Este preferatul meu după un Glock 9 mm. Îmi pun un amortizor şi încep să trag la ţintă. Nimeresc inima manechinului. O mână se aşează pe umărul şi mă face să ratez ţină. Mă întorc repede şi imobilizez persoană apoi îi pun pistolul la tâmplă. Era doar frumoasă Alice. Îi dau drumul şi îmi continui antrenamentul.