Zgomotul uşii trântite se auzi în toată casa, responsabilă de acest lucru fiind ea. În urma ei o femeie trecută de prima vârstă, vizibil panicată, se avantă în cameră. Pe pat, deja aşezată, stătea ea. Plângea, însa perna de pe faţa ei nu lăsa acest lucru să se vadă. Sufletul îi era sfaşiat, o durere groaznică îi atacă pieptul, făcând-o să geamă uşor. Liniştea domina locuinţa celor două. Femeia se bâlbâia încercând să spună ceva, însă efortul ei nu a reuşit. Oftă adânc. Fata era prea supărată pentru a-i acorda atenţie mamei sale.
-Scumpa mea... spuse femeia tristă, reuşind cu greu să scoată aceste cuvinte.
Ea nu raspunse. Femeia a plecat, neştiind ce să mai facă pentru a-şi îmbuna fiica. Tânăra rămase singură cu propriile gânduri întunecate. Zâmbetul de pe faţa ei şi îmbujorarea din trecut au dispărut subit, lăsând la vedere un chip palid şi crispat. Bătăile inimii ei erau singurele sunete care luptau cu liniştea camerei, şi în acelaşi timp ele erau singura dovadă că tânăra încă trăia. Era tristă, dezamăgită, dezgustată. Spera ca sentimentele ei să dispară, să rămână doar un suflet gol, părăsit, într-un corp inert, fără viaţă. Nu mai suporta locul acesta, oamenii mediocri şi javrele societăţii.
În faţa ochiilor secătuiţi de lacrimi vedea cum mama ei îşi înşela tatăl, vedea toate certurile, toate jignirile care se revărsau aspura ei zi de zi. Totul se derula în mintea ei, în timp ce din când în când o lacrimă scăpa din închisoarea pe care se străduia să o ţină închisă, prelingându-se pe obrazul catifelat, mai apoi pe gât, zdrobindu-se în final pe piept. Nu, nu mai avea de gand să suporte toate astea. Avea de gând să doarmă, dar să nu se mai trezească. Gândul somnului veşnic o făcu să zâmbească.
Îşi întinse mâna după nişte pastile pregătite din timp, analizându-le atent. Luă una şi o pune pe limbă, apoi înghite, oftând mulţumită de fapta ei. Iubeşte visele, întunericul îi acordă pacea mult dorită. Noaptea poate visa, poate crede în tot şi poate scăpa de realitatea care o macină. Credea că e o umbră, una care dispare cu răsăritul soarelui. Acum nu mai e cale de întoarcere, avea să viseze mereu. O ultimă lacrima îşi făcu apariţia cu greu, una singură... Se grăbeşte şi înghite mai multe pastile, zâmbind cu gândul la evadare.
-O umbră... suspină fata, închizându-şi ochii .
CITEȘTI
Creatorem
Fantasy"- Lumea mea... Lumea mea... A mea! ţipă fata vizibil afectată, privind cu ură tot ce o înconjoară. Barbatul din faţa ei era tulburat, dar după o clipă îşi reluă privirea calmă şi rece. Întinse mâna după nişte hârtii şi citi câteva cuvinte, dând di...
